6.4. ACREDITAREA IN TEMEIUL REGULAMENTULUI (CE) NR. 765/2008

 

— Fiecare stat membru desemneaza un singur organism national de acreditare.
— Acreditarea este efectuata ca o activitate a unei autoritati publice.
— Responsabilitatile si sarcinile organismului national de acreditare trebuie diferentiate in mod clar de cele ale celorlalte autoritati nationale.
— Acreditarea trebuie sa fie asigurata fara scop lucrativ.
— In cadrul UE, organismele de acreditare nu sunt autorizate sa intre in concurenta cu alte organisme de acreditare.
— In cadrul UE, organismele de acreditare nu pot sa isi exercite activitatea decat pe teritoriul propriului stat membru.

6.4.1. ORGANISME NATIONALE DE ACREDITARE

Conform regulamentului, fiecare stat membru poate desemna un singur organism national de acreditare. Numai organismele nationale de acreditare pot sa acrediteze organismele de evaluare a conformitatii. Niciun alt organism nu poate pretinde ca furnizeaza astfel de servicii, indiferent daca in conformitate cu standarde armonizate sau cu standarde nearmonizate. Aceasta dispozitie este fundamentala pentru functionarea acreditarii in cadrul UE si pentru cadrul acreditarii stabilit de regulament. Statele membre nu sunt obligate sa isi creeze propriul organism national de acreditare daca estimeaza ca acest lucru nu este viabil din punct de vedere economic sau daca considera ca nu este util sa propuna o acreditare pentru toate activitatile. Acest lucru inseamna ca, in niciun caz, pe teritoriul unui stat membru nu poate fi activ mai mult de un organism de acreditare pentru o activitate data. Prin urmare, in scopul de a asigura transparenta, statele membre sunt obligate sa informeze Comisia si celelalte state membre atunci cand recurg la un organism national de acreditare dintr-un alt stat membru.

O lista a organismelor nationale de acreditare este disponibila online (250). Organismele nationale de acreditare trebuie sa faca publice activitatile pentru care realizeaza acreditarea.

Regulamentul nu prescrie forma juridica pe care trebuie sa o aiba un organism national de acreditare. Prin urmare, organismul national de acreditare poate activa in cadrul unui minister, poate fi o agentie guvernamentala sau poate fi organizat ca o intreprindere privata. Cu toate acestea, regulamentul prevede foarte clar ca acreditarea trebuie sa fie
o activitate asigurata de catre o autoritate publica si, in acest sens, trebuie sa fie recunoscuta oficial de catre statul membru.

De asemenea, responsabilitatile si sarcinile organismului national de acreditare trebuie diferentiate in mod clar de cele ale altor autoritati nationale. Aceasta dispozitie are scopul de a consolida independenta organismului national de acreditare, precum si impartialitatea si obiectivitatea activitatilor acestuia. Daca organismul national de acreditare face parte dintr-o structura publica mai mare, cum ar fi un minister, celelalte departamente nu trebuie sa influenteze deciziile in materie de acreditare. Procesul de acreditare trebuie sa ramana separat de celelalte functii. Este absolut imperativ ca organismul national de acreditare sa evite orice conflict de interese. Acest lucru este valabil si in cazul anumitor sarcini pe care si lear putea asuma organismul national de acreditare. In timp ce Decizia nr. 768/2008/CE prevede ca organismul national de acreditare poate exercita functiile unei autoritati de notificare (251), delegarea de competente trebuie sa fie clar documentata, iar conditiile de impartialitate, in speta separarea atributiilor in cadrul organismului de acreditare, trebuie sa fie garantate.

In cazul in care atributiile de notificare sunt delegate organismului national de acreditare, obligatiile organismului prevazute de regulament ramanand cu toate acestea aplicabile. Aceasta inseamna ca rolul sau este de a evalua competenta tehnica a organismelor de evaluare a conformitatii in conformitate cu procesul de acreditare deplina, fiind necesar sa se elibereze un certificat de acreditare in cazul in care a fost stabilita competenta tehnica a organismului de evaluare a conformitatii. Organismul national de acreditare nu poate efectua alte evaluari care nu indeplinesc cerintele respective sau care indeplinesc cerinte mai putin stricte care nu ar justifica emiterea unui certificat de acreditare.

Cu alte cuvinte, in cazul in care atributia de notificare urmeaza sa fie delegata organismului national de acreditare, numai notificarea organismelor de evaluare a conformitatii acreditate ar fi posibila. Notificarea organismelor de evaluare a conformitatii a caror competenta nu a fost evaluata in functie de criteriile privind acreditarea deplina nu va fi posibila daca nu s-a luat nicio decizie cu privire la o astfel de delegare. Aceasta inseamna totodata ca organismul national de acreditare nu ar exercita nicio putere discretionara in ceea ce priveste notificarea unui organism, certificatul de acreditare relevant urmand sa duca la o notificare automata (252).

In plus, in activitatile sale de acreditare, organismul national de acreditare trebuie sa indeplineasca un anumit numar de conditii in ceea ce priveste reprezentarea partilor interesate, precum si managementul si controalele sale interne.

Deciziile cu privire la evaluare trebuie sa fie luate de o alta persoana decat cea care a efectuat evaluarea organismului de evaluare a conformitatii. Organismul de acreditare trebuie sa dispuna de personal competent in numar suficient pentru a garanta realizarea sarcinilor sale. Trebuie instituite proceduri pentru a se asigura ca personalul este competent si isi indeplineste sarcinile in mod corespunzator. De asemenea, trebuie instituite masuri adecvate pentru a asigura confiden­tialitatea informatiilor obtinute de catre organismele de evaluare a conformitatii, iar organismul de acreditare areobligatia de a nu impune clientilor sai sarcini inutile. De asemenea, organismele de acreditare trebuie sa dispuna de un mecanism de rezolvare a reclamatiilor.

In continuare, regulamentul prevede ca organismul national de acreditare trebuie sa dispuna de resurse suficiente pentru indeplinirea adecvata a sarcinilor sale; aceasta inseamna nu doar personal competent in numar suficient, ci si alte resursepentru executarea unor sarcini speciale, cum ar fi activitatile de cooperare legate de acreditarea europeana si interna­tionala si activitatile necesare sprijinirii politicii publice si care nu sunt autofinantate. In acest sens, o participare adecvatain cadrul EA, in cadrul comitetelor acesteia si in procesul de evaluare la nivel de omologi dobandeste o importantaprimordiala. Statele membre ar trebui sa faciliteze participarea organismelor lor nationale de acreditare la aceste tipuride activitati.

De asemenea, din aceasta perspectiva, organismele nationale de acreditare sunt obligate sa publice conturile lor anualeauditate. Obiectivul acestei dispozitii este mai larg decat de a demonstra robustetea gestionarii financiare in scopulevaluarii la nivel de omologi. Astfel, organismele nationale de acreditare trebuie sa demonstreze clar ca principiiledirectoare privind caracterul necomercial si existenta unor resurse suficiente pentru a garanta competenta in toateactivitatile sunt respectate. Tinand cont de obiectivul global al regulamentului care vizeaza instaurarea acreditarii caultim nivel de control in sistemul de evaluare a conformitatii, in cazurile in care organismul de acreditare face partedintr-o structura mai larga, aceasta cerinta trebuie inteleasa ca un instrument care permite sa se demonstreze respectareaacestor principii si nu ca un instrument utilizat pentru a crea constrangeri birocratice inutile pentru statele membre. Prinurmare, organismele de acreditare instituite in cadrul unor departamente ministeriale trebuie sa fie in masura sa isiprezinte cel putin datele bugetare si financiare globale care acopera resursele globale, cheltuielile globale si operationale,precum si toate politicile financiare care li se aplica, pentru a putea demonstra ca dispun de resurse suficiente pentru a-siindeplini sarcinile in mod corect, respectand, in acelasi timp, principiul privind caracterul necomercial.

Statele membre au responsabilitatea de a se asigura ca organismele nationale de acreditare indeplinesc in mod constantcerintele prevazute de regulament si ca iau masuri corective daca cerintele nu sunt indeplinite. Prin urmare, acesteatrebuie sa tina cont de rezultatele evaluarii la nivel de omologi organizate in cadrul infrastructurii europene deacreditare.

6.4.2. CARACTERUL NECONCURENTIAL SI NECOMERCIAL AL ORGANISMELOR NATIONALE DE ACREDITARE

 

Obiectivul regulamentului de a instaura un cadru coerent pentru acreditare, care sa stabileasca acreditarea ca ultimul nivel de control, are la baza principiile privind caracterul necomercial si neconcurential.

Din acest motiv, desi se presupune ca acreditarea constituie o activitate cu finantare proprie, aceasta trebuie sa fie exercitata fara scop lucrativ. Aceasta inseamna ca organismele nationale de acreditare nu au scopul de a-si optimiza castigurile sau de a distribui profituri. Desi pot sa isi ofere serviciile in schimbul unei remuneratii sau sa obtina venituri, orice venit excedentar trebuie investit in dezvoltarea activitatilor de acreditare atat timp cat acestea vor corespunde sarcinilor generale care le revin organismelor de acreditare. Obiectivul principal al acreditarii nu este atat de a produce venituri, cat de a indeplini o sarcina de interes public.

Veniturile in exces periodice ar putea semnala existenta posibilitatii de a reduce tarifele percepute pentru acreditare si de a incuraja organismele de evaluare a conformitatii de mai mica anvergura sa solicite acreditarea. Avand in vedere importanta pe care regulamentul o acorda caracterului non-profit al acreditarii, considerentul 14 clarifica faptul ca acreditarea nu are scopul de a produce castiguri pentru proprietarii sau membrii sai. In cazul in care ar trebui totusi sa existe unele castiguri, situatia poate fi corectata prin reducerea tarifelor sau prin reutilizarea veniturilor in scopul dezvoltarii in continuare a acreditarii, astfel incat sa se evite orice conflict cu principiul non-profit prevazut de regulament. Se poate preconiza, in mod rezonabil, ca orice excedent de venituri generate de un organism de acreditarear putea fi, de asemenea, utilizat pentru a sustine implicarea organismului de acreditare in activitatile de acreditare desfasurate in sfera europeana, internationala sau publica.

Indiferent de structura juridica a organismului national de acreditare, ar trebui asadar sa nu existe un transfer regulat de excedent de venituri pentru proprietarii sau membrii organismului national de acreditare, publici sau privati. Utilizarea acreditarii ca o alta forma de venituri pentru stat ar crea, in consecinta, indoieli serioase cu privire la respectarea intentiei regulamentului in ceea ce priveste caracterul non-profit al acreditarii.

In aceeasi ordine de idei, acreditarea trebuie sa fie stabilita ca o activitate net distincta de celelalte activitati de evaluarea conformitatii. Prin urmare, un organism national de acreditare nu este autorizat sa ofere sau sa presteze activitati sau servicii pe care le ofera sau le presteaza un organism de evaluare a conformitatii. De asemenea, acesta nu poate sa furnizeze servicii de consultanta, sa detina parti sau sa aiba un interes financiar intr-un organism de evaluare a conformitatii sau sa intre in concurenta cu organisme de evaluare a conformitatii, astfel incat sa se evite orice conflict de interese.

Mai mult, pentru a respecta principiul privind caracterul necomercial, regulamentul nu permite nici ca organismele de acreditare sa intre in concurenta cu alte organisme de acreditare. In cadrul UE, acestea nu isi pot exercita activitatea decat pe teritoriul propriului stat membru. Acreditarea transfrontaliera este prevazuta numai in cazuri exceptionale, mentionate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. In cazul in care conditiile enuntate la articolul respectiv nu sunt indeplinite, organismele de evaluare a conformitatii trebuie sa solicite acreditarea unui organism national de acreditare din statul membru in care sunt stabilite. Acest lucru se aplica tuturor activitatilor de evaluare a conformitatii care se deruleaza in Europa si privesc produse sau servicii destinate a fi introduse pe piata (253).

 NOTE:

(250) Site-ul web al NANDO: http://ec.europa.eu/growth/tools-databases/nando/ precum si site-ul web al EA: http://www.european-accreditation.org/

(251) Articolul R14 alineatul (2) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(252) Cea mai mare parte a legislatiei de armonizare a Uniunii aliniata la Decizia (CE) nr. 768/2008 contine o dispozitie conform careia autoritatea de notificare poate delega atributiile de notificare in anumite conditii. In acest caz, ea poate incredinta notificarea organismelor de evaluare a conformitatii acreditate unui organism national de acreditare, in timp ce autoritatea de notificare ar trebui sa notifice organismele de evaluare a conformitatii neacreditate (daca hotaraste sa mentina notificarile neacreditate). Un astfel de sistem ar necesita o buna coordonare interna in interiorul statului membru.

(253) A se vedea punctul 6.6 privind acreditarea transfrontaliera.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)