6. ACREDITAREA

 

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 propune un cadru legislativ pentru acreditarea la nivel national si la nivelul UE si instituie o politica globala, cu reguli, proceduri si infrastructuri proprii. Consolidarea acreditarii ca mijloc care permite demonstrarea competentei organismelor de evaluare a conformitatii si, prin urmare, sustinerea credibilitatii si a acceptarii certificatelor si altor atestari, necesare pentru a asigura libera circulatie a marfurilor, constituie pentru
Comisie un subiect de preocupare inca de la sfarsitul anilor 1970. In anii 1990, tendinta a fost ca acreditarea sa devina o activitate comerciala si concurentiala, reducandu-se astfel credibilitatea acesteia ca ultim nivel de control. Cu toate acestea, noul cadrul legislativ a confirmat ca, in cadrul UE, acreditarea constituie o activitate publica necomerciala si neconcurentiala, care angajeaza raspunderea atat in fata autoritatilor nationale, cat si a celor europene.

Sistemul de acreditare consolidat al UE astfel instituit este in conformitate cu standardele, reglementarile si practicile organizatiilor internationale in domeniu. Regulamentul (CE) nr. 765/2008 este destinat sa asigure ca acreditarea serveste interesului public. Cooperarea Europeana pentru Acreditare (EA), care este organizatia europeana a organismelor nationale de acreditare, este recunoscuta prin regulament, prin liniile directoare semnate la 1 aprilie 2009 cu statele membre (inclusiv AELS) si cu Comisia, si beneficiaza de o relatie privilegiata cu Comisia ca urmare a semnarii unei conventii-cadru de parteneriat. In acest context, principalul rol al EA este de a contribui la armonizarea serviciilor europene de acreditare in scopul de a facilita recunoasterea reciproca, de a promova acceptarea certificatelor de acreditare in intreaga Uniune si de a pune in aplicare un sistem riguros de evaluare la nivel de omologi, care sa controleze competenta organismelor nationale de acreditare si echivalenta serviciilor furnizate.

In domeniul acreditarii, Regulamentul (CE) nr. 765/2008 a stabilit un sistem european unic care acopera atat sectorul reglementat, in care acreditarea este prevazuta de legislatie, cat si sectorul nereglementat. In cel din urma caz, atunci cand un organism doreste, in mod voluntar, sa beneficieze de o acreditare, acesta nu poate decat sa se adreseze unor organisme de acreditare care opereaza in conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, ceea ce permite evitarea prezentei unor sisteme concurentiale, indiferent de principiile pe care ele se bazeaza.

6.1. DE CE ESTE NECESARĂ ACREDITAREA?

 

Acreditarea constituie nivelul ultim de control public intr-un lant al calitatii care sta la baza circulatiei marfurilor in cadrul Uniunii.

Cadrul juridic care reglementeaza acreditarea a fost introdus pentru prima data de Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Desi anterior acreditarea organismelor de evaluare a conformitatii a fost utilizata atat in sectorul reglementat, cat si in sectorul nereglementat, la nivel european aceasta nu era reglementata de un cadru juridic.

Reglementarea acreditarii la scara europeana urmareste un dublu obiectiv. Pe de o parte, un cadru european complet
pentru acreditare constituie nivelul ultim de control public in lantul european al evaluarii conformitatii si, prin urmare, reprezinta un element important pentru a asigura conformitatea produselor. Pe de alta parte, acesta consolideaza libera circulatie a produselor si serviciilor in intreaga UE, favorizand increderea in securitatea si conformitatea acestora cu alte aspecte legate de protectia interesului public.

Inainte de intrarea in vigoare a regulamentului, data fiind absenta unor norme comune in materie de acreditare intre
diferitele state membre, acreditarea era utilizata intr-un mod foarte diferit, astfel incat certificatele de acreditare nu erau neaparat recunoscute de diversii operatori de pe piata si de autoritatile nationale – ceea ce a condus la acreditari multiple si, prin urmare, la o crestere a costurilor pentru intreprinderi si pentru organismele de evaluare a conformitatii, fara a produce, in acelasi timp, beneficiile descrise mai sus.

In consecinta, introducerea cadrului juridic pentru acreditare a permis reducerea sarcinii administrative in cadrul pietei unice si consolidarea controlului public in ceea ce priveste acreditarea, astfel incat aceasta sa constituie un instrument esential pentru functionarea pietei interne.

Cadrul pentru acreditare stabilit de regulament se aplica, in mod explicit, atat in domeniul reglementat, cat si in cel voluntar. Acest lucru este motivat de faptul ca distinctia intre cele doua sectoare poate deveni neclara, dat fiind ca organismele de evaluare a conformitatii sunt active, si produsele sunt utilizate, in ambele domenii. Prin urmare, o diferentiere ar conduce la constrangeri inutile pentru autoritatile publice si pentru actorii de pe piata, creand contradictii intre domeniile reglementate si cele cu aplicare voluntara.

6.2. CE ESTE ACREDITAREA?

Acreditarea este atestarea de catre un organism national de acreditare, pe baza unor standarde armonizate, conform careia un organism de evaluare a conformitatii are competenta tehnica care ii permite sa efectueze o activitate specifica de evaluare a conformitatii.

Acreditarea este atestarea de catre un organism national de acreditare conform careia un organism de evaluare a conformitatii indeplineste cerintele definite de standardele armonizate si, daca este cazul, orice alte cerinte suplimentare, inclusiv cele stabilite in scheme sectoriale relevante, in vederea efectuarii unei activitati specifice de evaluare a conformitatii.

O gama larga de produse face obiectul unei evaluari de terta parte a conformitatii. Aceasta cuprinde atat produse nereglementate, cat si produse reglementate la nivel national sau la nivelul UE. Pentru produsele reglementate la nivelul UE, si anume in sectorul armonizat, aceasta inseamna, in general, ca organismele de evaluare a conformitatii desemnate la nivel national – organismele notificate – supun produsul unor teste si elibereaza o atestare de conformitate inainte de introducerea acestuia pe piata.

Mai precis, o acreditare nu poate fi emisa decat daca exista un organism de evaluare a conformitatii care poate fi acreditat (indiferent de personalitatea sa juridica) care efectueaza o activitate specifica de evaluare a conformitatii.

Acreditarea este activitatea bazata pe standarde care are scopul de a garanta si de a certifica faptul ca organismele de
evaluare a conformitatii au competentele tehnice necesare pentru indeplinirea obligatiilor lor, in conformitate cu cerintele stabilite de reglementarile si standardele relevante. Aceasta evalueaza competenta organismelor de evaluare a conformitatii de a-si indeplini atributiile in domenii specifice, deoarece acreditarea este legata intotdeauna de domeniul specific de aplicare a activitatii exercitate de organismul de evaluare a conformitatii. In serviciul interesului public, acreditarea evalueaza competenta tehnica, fiabilitatea si integritatea organismelor de evaluare a conformitatii. Pentru aceasta, acreditarea are la baza un proces de evaluare transparenta si impartiala pe baza standardelor recunoscute la nivel international si alte cerinte. Regulamentul (CE) nr. 765/2008 impune organismelor nationale de acreditare sa se asigure ca evaluarile conformitatii sunt efectuate in mod corespunzator tinand cont de dimensiunea si de structura intreprinderilor, precum si de gradul de complexitate al tehnologiei utilizate de produsul in cauza si de natura procedeului de fabricatie.

Acreditarea se bazeaza pe standardele internationale aplicabile organismelor de evaluare a conformitatii care au fost
armonizate in Noul Cadru Legislativ si ale caror trimiteri au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceasta se refera la atestarea de catre un organism national de acreditare a faptului ca un organism de evaluare a conformitatii indeplineste cerintele stabilite de standardele armonizate si, daca este cazul, alte cerinte, printre care cele definite in schemele sectoriale aplicabile. In temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008, numai organismele nationale de acreditare sunt abilitate sa acrediteze organismele de evaluare a conformitatii.

Recurgerea la standarde armonizate, bazate pe standardele internationale corespunzatoare, are scopul de a crea nivelul necesar de transparenta si de incredere in competenta organismelor de evaluare a conformitatii si de a asigura ca sistemul european de acreditare stabilit de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 este compatibil cu sistemul international de acreditare – facilitand asadar schimburile comerciale internationale.

Avand in vedere rolul proeminent in cadrul sistemului de evaluare a conformitatii pe care regulamentul l-a conferit organismelor nationale de acreditare, organismele de acreditare trebuie sa respecte cu strictete cerintele regulamentului atunci cand evalueaza competenta organismelor de evaluare a conformitatii. Legiuitorul a decis sa limiteze in mod clar activitatile pe care un organism de acreditare le poate efectua, mentinand un control strict asupra domeniului lor de competenta, prin trimitere directa la standardele armonizate. Aceasta inseamna, de asemenea, ca autoritatile nationale nu pot, prin urmare, solicita si ar trebui sa impiedice in mod activ ca organismele lor de acreditare sa efectueze servicii de evaluare in afara procesului complet de acreditare sau sa utilizeze standarde de evaluare a conformitatii nearmonizate.

6.3. DOMENIUL DE APLICARE A ACREDITĂRII

Acreditarea este solicitata si acordata intotdeauna pentru un domeniu de aplicare bine definit, si anume pentru activitati specifice de evaluare a conformitatii.

Acreditarea este metoda care, pe baza unor standarde, permite evaluare si atestarea competentei organismelor de evaluare a conformitatii. Politica Uniunii recurge la acreditare ca un instrument conceput pentru a crea conditiile propice unei increderi reciproce, in masura in care aceasta are la baza standarde consensuale. Increderea reciproca nu poate fi obtinuta decat pe baza unor criterii verificabile in mod obiectiv, garantand astfel transparenta si comparabilitatea evaluarii conformitatii. Standardele relevante pentru organismele de evaluare a conformitatii (248) au fost elaborate in scopul de a sustine introducerea procedurilor de evaluare a conformitatii prevazute in legislatia de armonizare a Uniunii (249). Standardele sunt concepute pentru a acoperi cerintele generale in ceea ce priveste competentele aplicabile organismelor responsabile cu evaluarea conformitatii fata de cerinte specifice, indiferent daca acestea sunt prevazute de regulamente, standarde sau alte specificatii tehnice, sau daca specificatiile sunt legate de performante sau de un produs.

Acest concept consolideaza rolul acreditarii ca instrument care contribuie la libera circulatie a produselor in cadrul pietei interne si a fost reluat la nivel international de standardele ISO/CEI 17000.

Astfel cum se precizeaza in clauzele respective referitoare la domeniul lor de aplicare, standardele stabilesc criterii pentru organisme indiferent de sectorul vizat. Cu toate acestea, acreditarea este solicitata si acordata intotdeauna pentru un domeniu de aplicare bine definit, referitor la activitati de evaluare a conformitatii specifice si, daca este cazul, la tipurile de teste care trebuie efectuate si la metodele care trebuie utilizate (de exemplu, „organismul X are competenta de a face inspectii in calitate de organism de tip A in domeniul echipamentelor sub presiune din categoriile reglementate de Directiva 97/23”) si nu se limiteaza niciodata la simpla conformitate cu standardele generale 17000. Prin urmare, acreditarea pe baza conformitatii cu standardele EN 17000 implica intotdeauna necesitatea ca aceste criterii generale sa fie completate si detaliate prin toate specificatiile tehnice relevante pentru domeniul tehnic specific pentru care organismul de evaluare a conformitatii solicita acreditarea. Astfel, acreditarea implica verificarea competentelor in functie de stadiul actual al tehnologiei si cuprinde o evaluare pe baza standardelor aplicabile organismelor de evaluare a conformitatii si a tuturor reglementarilor, standardelor si altor specificatii relevante legate de produs si/sau de tehnologie.

6.4. ACREDITAREA IN TEMEIUL REGULAMENTULUI (CE) NR. 765/2008

— Fiecare stat membru desemneaza un singur organism national de acreditare.
— Acreditarea este efectuata ca o activitate a unei autoritati publice.
— Responsabilitatile si sarcinile organismului national de acreditare trebuie diferentiate in mod clar de cele ale celorlalte autoritati nationale.
— Acreditarea trebuie sa fie asigurata fara scop lucrativ.
— In cadrul UE, organismele de acreditare nu sunt autorizate sa intre in concurenta cu alte organisme de acreditare.
— In cadrul UE, organismele de acreditare nu pot sa isi exercite activitatea decat pe teritoriul propriului stat membru.

 

Citeste mai multe despre: ACREDITAREA IN TEMEIUL REGULAMENTULUI (CE) NR. 765/2008  – ORGANISME NATIONALE DE ACREDITARE

 

6.5. INFRASTRUCTURA EUROPEANĂ DE ACREDITARE

— Cooperarea Europeana pentru Acreditare (EA) este organizatia organismelor nationale de acreditare europene.

— Aceasta joaca un rol crucial in punerea in aplicare a Regulamentului (CE) nr. 765/2008 si una dintre principalele sale sarcini este organizarea sistemului de evaluare la nivel de omologi a organismelor nationale de acreditare.

— Sarcinile EA pot include, de asemenea, elaborarea sau recunoasterea unor scheme sectoriale.

Regulamentul prevede recunoasterea unei infrastructuri europene de acreditare. In prezent, aceasta este Cooperarea Europeana pentru Acreditare (EA), respectiv organizatia regionala a organismelor nationale de acreditare europene. EA joaca un rol crucial in punerea in aplicare a regulamentului. De asemenea, datorita sistemului de evaluare la nivel de omologi, EA este organismul in masura sa exercite supravegherea cea mai atenta a functionarii practice a acreditarii in Europa. Comisia si EA au incheiat o conventie-cadru de parteneriat pe baza careia EA isi indeplineste sarcinile. Una dintre principalele sarcini ale EA este de a realiza o evaluare la nivel de omologi a organismelor nationale de acreditare, in conformitate cu standardele si practicile internationale., Organizatia contribuie, de asemenea, in generalla dezvoltarea, mentinerea si punerea in aplicare a acreditarii in cadrul UE.

Citeste mai multe despre: INFRASTRUCTURA EUROPEANĂ DE ACREDITARE

6.6. ACREDITAREA TRANSFRONTALIERĂ

Citeste mai multe despre: ACREDITAREA TRANSFRONTALIERĂ

6.7. ACREDITAREA IN CONTEXTUL INTERNATIONAL

La nivel international, cooperarea intre organismele de acreditare este asigurata in cadrul Forumului international de acreditare(IAF) si al Cooperarii Internationale pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC).

Citeste mai multe despre: ACREDITAREA IN CONTEXTUL INTERNATIONAL

 

 NOTE:

(248) Initial, era vorba despre seria de standarde EN 45000, care a fost revizuita si inlocuita de seria de standarde EN ISO/CEI 17000.
(249) Toate procedurile de evaluare a conformitatii care trebuie utilizate in cadrul legislatiei de armonizare a Uniunii au fost stabilite initial in Decizia 93/465/CEE a Consiliului (asa-numita „Decizie privind modulele”).

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)