3.5. ALȚI INTERMEDIARI: PRESTATORI DE SERVICII INTERMEDIARI ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI PRIVIND COMERȚUL ELECTRONIC

3.5. ALȚI INTERMEDIARI: PRESTATORI DE SERVICII INTERMEDIARI ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI PRIVIND COMERȚUL ELECTRONIC

Directiva privind comerțul electronic (146) stabilește cadrul juridic pentru comerțul electronic în UE. Aceasta stabilește norme armonizate privind aspecte precum transparența și cerințele de informare pentru prestatorii de servicii online, comunicările comerciale sau contractele electronice.

Directiva privind comerțul electronic nu se referă la categorii de operatori economici, ci mai degrabă descrie diferitele categorii de activități. Cele mai relevante categorii de activități, din punctul de vedere al siguranței și conformității, sunt activitățile de stocare-hosting (147). Prin activitățile de stocare-hosting se înțelege activități precum stocarea informațiilor furnizate de destinatarul serviciului, de exemplu magazinele online și piețele sau platformele online.

Prestatorii de servicii intermediari care desfășoară activitățile descrise mai sus beneficiază de o exonerare de răspundere pentru daune sau sancțiuni penale legate de conținutul furnizat de părțile terțe care utilizează rețelele lor. Cu toate acestea, exonerarea de răspundere nu este absolută. În ceea ce privește activitățile de stocare-hosting, care sunt cele mai relevante pentru siguranța și conformitatea produselor, exonerarea se aplică numai dacă prestatorul de servicii intermediar (1) nu are cunoștință de caracterul ilicit al informațiilor găzduite și dacă (2), odată cu conștientizarea conținutului ilicit (de exemplu, printr-o notificare „suficient de precisă și justificată în mod corespunzător” (148)), acționează prompt pentru a elimina sau a bloca accesul. În cazul în care nu îndeplinesc aceste criterii, ei nu pot face obiectul exonerării și, prin urmare, pot fi considerați responsabili pentru conținutul pe care îl găzduiesc.

În conformitate cu articolul 15 din Directiva privind comerțul electronic, statele membre nu pot impune acestor prestatori nicio obligație generală de a monitoriza conținutul și nicio obligație generală de a căuta activ fapte sau circumstanțe care să indice că activitățile sunt ilicite. Aceasta înseamnă că autoritățile naționale nu pot impune intermediarilor obligația generală de a monitoriza activ întregul lor trafic de internet și de a căuta elemente care să indice activități ilicite, precum produsele nesigure.

Cu toate acestea, interdicția privind monitorizarea generală nu restricționează dreptul autorităților publice în ceea ce privește stabilirea cerințelor de monitorizare specifice, deși domeniul de aplicare al acestor dispoziții trebuie să fie definit. Ca exemplu de domeniu politic distinct, dar cu anumite similitudini, o instanță poate impune prestatorilor de servicii să se asigure că anumite site-uri web, care prezintă exclusiv un conținut care încalcă drepturile de autor sau care conțin produse contrafăcute, sunt blocate pentru utilizatorii dintr-un stat membru dat.

În practică, acest lucru se traduce prin faptul că autoritățile naționale pot contacta prestatorii de servicii de stocare hosting care, după ce sunt informați în legătură cu o activitate ilicită, trebuie, dacă doresc să beneficieze de exonerarea de răspundere, să elimine sau să blocheze conținutul respectiv, ceea ce înseamnă că produsele nesigure sau neconforme nu ar mai fi accesibile consumatorilor din UE prin intermediul serviciilor lor. Cu toate acestea, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să își întemeieze activitățile pe dispozițiile aplicabile din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și pe legislația de armonizare relevantă a Uniunii și, prin urmare, să vizeze, în primul rând, operatorul economic responsabil. Autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să evalueze măsurile cele mai potrivite care trebuie luate de la caz la caz și pe baza principiului proporționalității, ținând seama de nivelul de risc, dacă operatorul economic este identificabil, de gradul de urgență, dacă au fost luate măsuri împotriva unui produs dat etc.

Termenul „conținut” se referă la o ofertă de produs online (de exemplu, poza, descrierea etc.). Termenul „activitate ilicită”se referă la activitățile reglementate atât de legislația penală, cât și de cea administrativă. Exonerarea de răspundere civilă se referă la răspunderea civilă, administrativă și penală pentru toate tipurile de activități ilicite inițiate online de terțe părți, cum ar fi piratarea drepturilor de autor și a mărcilor, practicile comerciale neloiale etc. Directiva urmărește să găsească un echilibru între toate interesele care sunt în joc. Temeiul juridic pentru notificarea și obligația prestatorilor de servicii de stocare-hosting de a elimina sau de a bloca accesul la conținuturile ilicite este cuprins în transpunerea la nivel național a Directivei privind comerțul electronic. Mai mult, majoritatea intermediarilor online și-au elaborat propriile mecanisme de raportare.

NOTE:

(146) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178,17.7.2000, p. 1).

(147) Alte activități descrise de directivă sunt: 1. „activitățile de simplă transmitere” (cum ar fi transmiterea informațiilor furnizate de destinatarul serviciului) sau furnizarea accesului la o rețea de comunicații (de exemplu, prestatori de servicii de internet); și 2.„activitățile de stocare-caching”, cum ar fi transmiterea mai eficientă de informații, de exemplu duplicarea unei baze de date care copiază conținutul serverului inițial pentru a asigura o acoperire globală.

(148) În cauza C-324/09, L’Oréal vs. eBay, Curtea Europeană de Justiție a clarificat faptul că întrebarea relevantă referitoare la condițiile necesare pentru a beneficia de o exonerare de răspundere a fost dacă eBay a avut cunoștință de fapte sau circumstanțe din care să fi rezultat că activitatea ilicită a fost evidentă (a se vedea punctele 120-123).

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)