2.8. APLICARE GEOGRAFICĂ [STATE AELS/SEE, TĂRI SI TERITORII DE PESTE MĂRI (TTPM), TURCIA]

2.8. APLICARE GEOGRAFICĂ [STATE AELS/SEE, TĂRI SI TERITORII DE PESTE MĂRI (TTPM), TURCIA]

 

— Legislatia de armonizare a Uniunii se aplica statelor membre ale UE si anumitor teritorii europene in masura necesara pentru ca dispozitiile prevazute in tratatul de aderare a statelor membre in cauza sa aiba efect.

— Acordul privind Spatiul Economic European este incheiat intre Uniunea Europeana si Islanda, Liechtenstein si Norvegia. Acordul extinde piata interna la cele trei state AELS – denumite in mod obisnuit state AELS/SEE.

— Acordul de uniune vamala incheiat intre UE si Turcia are scopul de a garanta libera circulatie a produselor intre UE si Turcia, eliminand, la frontiera UE-Turcia, controalele la importul unor astfel de produse.

2.8.1. STATE MEMBRE SI TĂRI SI TERITORII DE PESTE MĂRI

Legislatia de armonizare a Uniunii cu privire la marfuri, adoptata in temeiul articolelor 114 si 115 din TFUE, are drept obiectiv instituirea si functionarea pietei interne pentru marfuri. In consecinta, legislatia de armonizare a Uniunii nu poate fi separata de dispozitiile din tratat referitoare la libera circulatie a marfurilor, iar domeniul de aplicare teritoriala a legislatiei de armonizare a Uniunii trebuie sa coincida cu cel al articolului 30 si al articolelor 34-36 din TFUE.

In temeiul articolului 355 din TFUE si coroborat cu articolul 52 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene (TUE), tratatul si, in consecinta, legislatia de armonizare a Uniunii se aplica tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. In temeiul articolului 355 alineatul (1) din TFUE, aceasta se aplica, de asemenea, urmatoarelor: Guadelupa, Guyana Franceza, Martinica, Réunion, Saint-Martin, Insulele Azore, Madeira si Insulele Canare. Mai mult, tratatul si legislatia de armonizare privind produsele adoptata in temeiul articolelor 114 si 115 din TFUE se aplica anumitor teritorii europene in masura necesara pentru ca dispozitiile prevazute in tratatul de aderare in cauza sa aiba efect (83).

Legislatia de armonizare a Uniunii nu se aplica insa urmatoarelor: Insulele Feroe, Groenlanda, Akrotiri si Dhekelia, si nici tarilor si teritoriilor de peste mari care au relatii speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, cum ar fi Gibraltar. Legislatia de armonizare a Uniunii nu se aplica tarilor si teritoriilor de peste mari, in special: Noua Caledonie si teritoriile anexe, Polinezia Franceza, Teritoriile Australe si Antarctice Franceze, Insulele Wallis si Futuna, Saint-Pierre si Miquelon, Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Saint-Barthélemy, Antilele Neerlandeze (Bonaire, Saba si Sint Eustatius), Anguilla, Insulele Cayman, Insulele Falkland, Georgia de Sud si Insulele Sandwich de Sud, Montserrat, Insulele Pitcairn, Sfanta Elena si teritoriile anexe, Teritoriul Antarctic Britanic, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Turks si Caicos, Insulele Virgine Britanice, Bermuda.

2.8.2. STATE AELS/SEE

2.8.2.1. Elemente fundamentale ale Acordului privind Spatiul Economic European

Acordul privind Spatiul Economic European, in vigoare de la 1 ianuarie 1994, acopera toate actele de armonizare ale Uniunii carora li se aplica prezentul ghid. Prin urmare, legislatia de armonizare a Uniunii care face obiectul prezentului ghid se aplica, de asemenea, asa-numitelor state AELS/SEE: Islanda, Liechtenstein si Norvegia.

Obiectivul Acordului privind SEE este de a crea un spatiu economic european dinamic si omogen, fondat pe norme comune si conditii de concurenta egale.

Drepturile acordate si obligatiile impuse statelor membre sau entitatilor publice, intreprinderilor sau persoanelor fizice ale acestora sunt, in temeiul Acordului privind SEE, considerate ca acordate sau impuse in acelasi mod si statelor AELS/SEE. Astfel, statele AELS/SEE si operatorii lor economici sunt supusi acelorasi drepturi si obligatii precum omologii lor stabiliti in Uniune. De exemplu, directivele de tip „noua abordare” si alte acte legislative de armonizare ale Uniunii sunt implementate si aplicate exact in acelasi mod in statele AELS/SEE ca si in statele membre – desi clauza de salvgardare este modificata. In consecinta, toate elementele de orientare din prezentul ghid aplicabile statelor membre se aplica, de asemenea, statelor AELS/SEE.

In sensul Acordului privind SEE, toate trimiterile la Comunitate (in prezent, Uniune) sau la piata comuna existente in actele UE/SEE sunt considerate trimiteri la teritoriile partilor contractante. In consecinta, un produs este introdus nu doar pe piata Uniunii, ci si pe piata SEE (si anume, pe pietele nationale ale statelor membre si ale Islandei, Liechtensteinului si Norvegiei).

Acordul privind SEE este modificat permanent prin decizii ale Comitetului mixt al SEE ca urmare a schimbarilor survenite in legislatia relevanta a Uniunii. Pentru obtinerea si mentinerea unei interpretari si a unei aplicari uniforme a acordului, au fost instituite o Curte de Justitie a AELS si o Autoritate AELS de Supraveghere.

Acordul privind SEE garanteaza o colaborare stransa intre Comisie si administratia statelor AELS/SEE. Comisia recurge in mod informal la consultanta din partea expertilor din aceste state, la fel cum recurge la consultanta din partea expertilor din statele membre. In ceea ce priveste comitetele care acorda sprijin Comisiei in activitatea acesteia, a fost stabilita o colaborare stransa. Consiliul SEE se reuneste de doua ori pe an, in timp ce Comisia parlamentara mixta a SEE si Comitetul Consultativ SEE se reunesc in mod regulat.

2.8.2.2. Procedura privind clauza de salvgardare

Autoritatea AELS de Supraveghere este responsabila de examinarea notificarilor privind clauza de salvgardare din partea statelor AELS/SEE. Autoritatea consulta toate partile interesate si schimba informatii cu Comisia cu privire la procedurile care trebuie initiate. Autoritatea transmite decizia sa statelor AELS/SEE si Comisiei in vederea unor actiuni ulterioare. Daca un stat AELS/SEE nu se conformeaza deciziei, Autoritatea de Supraveghere poate initia o procedura de constatare a neindeplinirii obligatiilor.

In cazul in care un stat membru invoca o clauza de salvgardare, sunt avute in vedere consultari intre Comisie si Autoritatea de Supraveghere. Comisia comunica decizia sa Autoritatii AELS de Supraveghere, care o trimite statelor AELS/SEE in vederea unor actiuni ulterioare. Daca un stat AELS/SEE nu se conformeaza deciziei, Autoritatea de Supraveghere poate initia o procedura de constatare a neindeplinirii obligatiilor.

2.8.3. MONACO, SAN MARINO SI ANDORRA

Schimburile comerciale bilaterale de produse intre UE si Monaco, San Marino si Andorra sunt facilitate de acorduri de uniune vamala: Monaco are o uniune vamala cu Franta si face parte din teritoriul vamal al UE; in schimb, San Marino si Andorra au incheiat, ambele, un acord de uniune vamala cu UE.

Cu toate acestea, pentru a fi puse la dispozitie pe piata Uniunii, produsele care provin din tarile respective trebuie sa fie conforme cu acquis-ul UE (84).

2.8.4. TURCIA

Turcia si UE au instituit o uniune vamala in 1995 (Decizia nr. 1/95 a Consiliului de Asociere CE-Turcia, 96/142/CE). Decizia privind uniunea vamala vizeaza schimburile comerciale de produse fabricate si de produse agricole transformate intre Turcia si UE si impune o aliniere a Turciei la intreaga legislatie a UE privind produsele. Acordul vizeaza garantarea liberei circulatii a produselor fabricate si a produselor agricole transformate intre UE si Turcia, prin eliminarea controalelor la importul unor astfel de produse la frontiera dintre UE si Turcia.

Articolele 5-7 din decizie prevad eliminarea masurilor care produc efecte echivalente cu cele ale taxelor vamale aplicabile intre Uniunea Europeana si Turcia, reflectand articolele 34-36 din TFUE. In temeiul articolului 66 din decizie, articolele 5-7 ale acesteia trebuie interpretate, in scopul implementarii si aplicarii lor in cazul produselor care fac obiectul acordului de uniune vamala, in conformitate cu jurisprudenta aplicabila a Curtii de Justitie, in special cauza„Cassis de Dijon” cu privire la recunoasterea reciproca.

In consecinta, in sectoarele pentru care Turcia si-a aliniat legislatia la cea a UE, un produs fabricat si/sau comercializat in mod legal in Turcia trebuie sa fie tratat la fel ca un produs fabricat si/sau comercializat in mod legal in UE si nu ar trebui sa faca obiectul unor controale la import. Acelasi rationament se aplica sectoarelor nearmonizate in care Turcia si-a aliniat legislatia la articolele 34-36 din TFUE.

In plus, decizia impune Turciei sa adopte legislatia Uniunii Europene cu privire la produse si la infrastructura in materie de calitate, in ceea ce priveste, in special, cerintele in materie de marcaj CE, organismele notificate, supravegherea pietei, acreditarea, standardizarea, metrologia si recunoasterea reciproca in domeniul nearmonizat.

O alta decizie (Decizia nr. 2/97 a Consiliului de Asociere CE-Turcia), semnata in 1997, stabileste lista instrumentelor juridice ale Uniunii, inclusiv o parte a acquis-ului referitor la produsele industriale cu privire la eliminarea obstacolelor tehnice din calea schimburilor comerciale, precum si conditiile si modalitatile care reglementeaza punerea lor in aplicare de catre Turcia. Anexa I la decizie prevede ca, odata ce Turcia a adoptat legislatia mentionata in anexa II la decizie, pe teritoriul UE si in Turcia se aplica aceleasi norme si proceduri pentru produsele care intra in domeniul de aplicare al actelor legislative enumerate in anexa II la decizie. Cu toate acestea, un numar mare de instrumente juridice care figureaza in anexa II au fost inlocuite treptat cu noi regulamente si directive ale Uniunii.

In 2006, Consiliul de Asociere UE-Turcia a adoptat o noua decizie (Decizia 1/2006), care prevedea desemnarea unor organisme notificate turce, precum si recunoasterea rapoartelor de testare si a certificatelor eliberate in Turcia de organismele respective. Partile au semnat declaratii care confirma ca legislatia Turciei este echivalenta cu cea a UE in ceea ce priveste o serie de directive si regulamente de tip „noua abordare”.

In domeniul nearmonizat, drepturile si obligatiile operatorilor economici care furnizeaza pe piata UE produse provenind din Turcia au fost stabilite in Comunicarea interpretativa a Comisiei privind „facilitarea accesului produselor pe pietele statelor membre: aplicarea practica a recunoasterii reciproce” (85).

Agentia de Acreditare din Turcia (TURKAK) este membra a Cooperarii Europene pentru Acreditare (EA), cu care a semnat mai multe acorduri de recunoastere reciproca. Certificatele eliberate de organismele turce responsabile de evaluarea conformitatii si acreditate de TURKAK ar trebui considerate echivalente cu cele eliberate de organismele de evaluare a conformitatii stabilite in UE si acreditate de organismele nationale de acreditare ale UE.

In domeniul standardizarii, atat CEN, cat si CENELEC au acordat, la 1 ianuarie 2012, statutul de membru deplin Institutului Turc de Standardizare (TSE).

NOTE:

(83) In Regatul Unit, acestea sunt Insulele Anglo-Normande si Insula Man.

(84) Pentru mai multe detalii, a se consulta Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind obstacolele in calea accesului statelor Andorra, Monaco si San Marino la piata interna a UE si cooperarea in alte domenii [SWD(2012) 388 final], disponibil la adresa:

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=SWD:2012:0388:FIN:EN:PDF.

(85) JO C 265, 4.11.2003, p.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)