4.2. CERINTE IN MATERIE DE TRASABILITATE

— Cerintele in materie de trasabilitate permit urmarirea istoricului unui produs si sprijina supravegherea pietei. Acestea permit autoritatilor de supraveghere a pietei sa identifice operatorii economici responsabili si sa obtina dovezi care atesta conformitatea produsului.

— Cerintele in materie de trasabilitate includ etichetarea produsului si identificarea operatorilor economici din lantul de distribu­tie.

4.2.1. DE CE ESTE IMPORTANTĂ TRASABILITATEA?

Trasabilitatea reprezinta capacitatea de a urmari istoricul unui produs.

Din punctul de vedere al autoritatii de reglementare, trasabilitatea este importanta deoarece permite o aplicare eficienta a reglementarilor prin intermediul supravegherii pietei si al actiunilor corective adoptate, inclusiv retragerea si rechemarea produselor. Aceasta permite urmarirea produselor nesigure sau neconforme in amontele lantului de distributie si identificarea rolurilor si responsabilitatilor operatorului economic de-a lungul lantului. Trasabilitatea permite autoritatilor de supraveghere a pietei sa urmareasca produsele pana la poarta fabricii si, in unele cazuri, de la fabrica la utilizatorul final.

Din punctul de vedere al producatorilor, trasabilitatea este importanta deoarece permite un control eficace al procesului de productie si al furnizorilor inainte de comercializarea produselor, precum si controlul lantului lor de distributie dupa introducerea produselor pe piata. In caz de neconformitate, producatorii sunt in masura sa limiteze impactul rechemarilor sau al retragerilor in functie de precizia sistemului lor de trasabilitate.

4.2.2. DISPOZITII IN MATERIE DE TRASABILITATE

Legislatia de armonizare a Uniunii este normativa in ceea ce priveste rezultatele care trebuie obtinute, insa nu si in ceea ce priveste mijloacele pentru a ajunge la rezultatele respective. Astfel, legislatia de armonizare a Uniunii prevede cerinte in materie de trasabilitate a produselor puse la dispozitie pe piata, fara a preciza insa cum trebuie indeplinite sau puse in aplicare aceste cerinte. De asemenea, legislatia de armonizare a Uniunii este neutra pe plan tehnologic, in sensul ca nu descrie tehnologia care trebuie utilizata (de exemplu, prin imprimare sau presare). Producatorii trebuie sa aleaga sistemul de trasabilitate pe care il considera cel mai adecvat, tinand cont de produsele si de sistemul lor de fabricatie si de distributie.

Indicarea pe produs a numelui si a adresei producatorului, precum si a importatorului, in cazul produselor importate, constituie o cerinta fundamentala in materie de trasabilitate. In caz de necesitate, aceasta permite autoritatilor de supraveghere a pietei sa ia rapid legatura cu operatorul economic responsabil de introducerea pe piata Uniunii a unui produs nesigur sau neconform.

Nu exista nicio obligatie explicita conform careia adresele trebuie sa fie precedate de mentiunile „fabricat de”, „importat de” sau „reprezentat de”. Cu toate acestea, informatia furnizata nu trebuie sa induca in eroare utilizatorul final si autoritatile de supraveghere a pietei in ceea ce priveste locul de fabricatie si adresa fiecarui operator economic (191). Daca astfel de mentiuni nu sunt prezente, autoritatile de supraveghere a pietei vor decide rolul care trebuie atribuit fiecarui operator economic. In acest caz, operatorului economic ii revine sarcina de a demonstra ca indeplineste un rol diferit.

Nu exista nicio obligatie de a traduce in toate limbile impuse mentiunile „fabricat de”, „importat de” sau „reprezentat de”. Aceste mentiuni sunt considerate a fi usor de inteles in toate limbile oficiale ale UE.

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 de stabilire a cerintelor de acreditare si de supraveghere a pietei in ceea ce priveste comercializarea produselor, precum si Decizia nr. 768/2008/CE privind un cadru comun pentru comercializarea produselor stabilesc practicile curente in materie de trasabilitate, impunand etichete de trasabilitate specifice. Dispozitiile de referinta din Decizia nr. 768/2008/CE reflectate in legislatia de armonizare a Uniunii impun ca:

1. producatorii sa indice urmatoarele trei elemente:

1. denumirea lor;

2. denumirea lor comerciala inregistrata sau marcalor inregistrata (192); si

3. adresa la care pot fi contactati, pe produs sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau intr-un document care insoteste produsul. Adresa trebuie sa indice un singur punct de contact pentru producator (193);

2.importatorii sa indice urmatoarele trei elemente:

1. denumirea lor;

2. denumirea lor comerciala inregistrata sau marcalor inregistrata; si

3. adresa la care pot fi contactati, pe produs sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau intr-un document care insoteste produsul (194);

3. producatorii sa se asigure ca pe produsele lor sunt marcate tipul, lotul, numarul de serie sau de model ori un altelement care permite identificarea lor sau, atunci cand dimensiunea sau natura produsului nu o permite, ca informatiile solicitate figureaza pe ambalaj sau intr-un document care insoteste produsul (195); si

4. operatorii economici sa identifice orice operator economic care le-a furnizat un produs si orice operator economic caruia i-au furnizat un produs (196).

4.2.2.1. Obligatia producatorilor de a-si indica denumirea si adresa

Producatorii sunt obligati sa indice urmatoarele trei elemente:

1. denumirea lor;

2. denumirea lor comerciala inregistrata sau marca lor inregistrata; si

3. adresa la care pot fi contactati, pe produs sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, pe ambalaj si/sau intr-un document care insoteste produsul.

In general, denumirea si adresa trebuie sa fie aplicate pe produs. Cu toate acestea, in mod exceptional, ele pot fi mutate de pe produs in cazul in care aceasta regula nu poate fi respectata. Aceasta masura se poate justifica atunci cand aplicarea pe produs nu se poate realiza in conditii tehnice sau economice rezonabile, excluzand, totusi, motivele de ordin estetic. Producatorului ii revine sarcina de a efectua evaluarea. Aceasta evaluare trebuie efectuata in functie de dimensiunea sau de natura produsului (197). Unele produse, cum ar fi aparatele auditive, senzorii sau alte produse similare sunt pur si simplu prea mici pentru a se putea afisa pe ele astfel de informatii. In aceste cazuri, se prevede aplicarea informatiilor respective, cu prioritate, pe ambalaj si, in lipsa acestuia, in documentul care insoteste produsul, cu exceptia cazului in care legislatia sectoriala de armonizare a Uniunii impune prezenta informatiilor atat pe ambalaj, cat si in documentele care insotesc produsul.

Producatorul trebuie sa se conformeze acestei obligatii, indiferent de localizarea sa (in cadrul sau in afara UE). Aceasta dispozitie implica faptul ca produsele vandute fara ambalaj si fara documente insotitoare trebuie sa afiseze denumirea si adresa producatorului direct pe produs.

Adresa trebuie sa indice un singur punct de contact pentru producator, in special pentru a putea fi contactat de autoritatile de supraveghere a pietei. Textul juridic obliga producatorul sa mentioneze pe produs un punct de contact unic. Este autorizat un singur punct de contact pentru fiecare produs. Nu este obligatoriu ca acesta sa fie adresa la care producatorul este stabilit efectiv. Adresa afisata poate fi, de exemplu, cea a reprezentantului autorizat sau ceaa serviciului clienti.

Punctul de contact unic nu trebuie sa se afle neaparat in fiecare stat membru in care produsul este pus la dispozitie. Cu toate acestea, producatorul poate sa mentioneze alte adrese (198), cu conditia sa se precizeze clar care este punctul de contact unic. Prin urmare, acesta din urma trebuie sa fie mentionat pe produs sau in documente ca „punct de contact unic”. Adresa sau tara nu trebuie sa fie traduse obligatoriu in limba statului membru pe piata caruia este pus la dispozitie produsul, insa caracterele limbii utilizate trebuie sa permita identificarea originii si a denumirii societatii.

Un site web intra la categoria de informatii suplimentare, dar nu este suficient pentru a constitui o adresa. In mod normal, o adresa cuprinde numele unei strazi si un numar sau o casuta postala si un numar si codul postal si numeleorasului, dar este posibil ca unele tari sa aplice un model diferit.

4.2.2.2. Obligatia importatorilor de a-si indica denumirea si adresa

Importatorii trebuie, de asemenea, sa indice urmatoarele trei elemente:

1. denumirea lor;

2. denumirea lor comerciala inregistrata sau marca lor inregistrata; si

3. adresa la care pot fi contactati, pe produs sau, in cazul in care acest lucru nueste posibil, pe ambalaj si/sau intr-un document care insoteste produsul. Dispozitia se refera la o adresa la care importatorii pot fi contactati, in special de autoritatile de supraveghere a pietei. Nu este vorba, in mod obligatoriu, despre adresa la care importatorul este stabilit efectiv, ci poate, de exemplu, sa fie adresa serviciului clienti.

In general, identificarea si adresa importatorului trebuie sa fie indicate pe produs. Numai cand acest lucru nu este posibil, identificarea si adresa importatorului pot fi indicate pe ambalaj si/sau intr-un document care insoteste produsul. Acesta ar putea fi cazul in special atunci cand importatorul ar fi obligat sa deschida ambalajul pentru a aplica pe produs denumirea si adresa sa. Informatiile suplimentare ale importatorului nu trebuie sa ascunda informatiile aplicate pe produs de catre producator.

Un site web intra la categoria de informatii suplimentare, dar nu este suficient pentru a constitui o adresa de contact. In mod normal, o adresa cuprinde numele unei strazi si un numar sau o casuta postala si un numar si codul postal si numele orasului, dar este posibil ca unele tari sa aplice un model diferit. Pe produs trebuie marcate intotdeauna denumirea si adresa producatorului.

Pe produsele importate trebuie sa fie marcate, de asemenea, denumirea si adresa importatorului. In concluzie, asadar, pe un produs sunt marcate, in general, una sau doua adrese (199):

— daca producatorul este stabilit in cadrul Uniunii Europene, pe produs va fi marcata o singura adresa (cea a produca­torului) avand in vedere ca nu este implicat niciun importator;

— daca producatorul (declarandu-se el insusi producator prin aplicarea denumirii si a adresei sale pe produs) este stabilit in afara UE, iar produsele sunt introduse pe piata Uniunii de catre un importator, pe produs vor fi marcate doua adrese: cea a producatorului si cea a importatorului;

— daca producatorul de origine este stabilit in afara UE, iar importatorul introduce produsul pe piata sub numele sau marca proprie ori modifica un produs deja introdus pe piata (astfel incat conformitatea cu cerintele aplicabile poate fi compromisa), importatorul este considerat producator. In acest caz, singura adresa care va figura pe produs (sau pe ambalajul sau documentul care insoteste produsul) este adresa importatorului care este considerat producator (200) (201);

— daca producatorul este stabilit in UE (o societate situata in UE declarandu-se ea insasi producator prin aplicarea denumirii si a adresei sale pe produs), desi produsele sunt fabricate in afara UE, societatea respectiva este considerata ca fiind producatorul responsabil de introducerea produsului pe piata Uniunii, chiar daca importul real este efectuat de o alta societate. In acest caz, nu este implicat niciun importator in sensul definitiei importatorului, astfel incat este suficient sa se marcheze doar adresa producatorului.

4.2.2.3. Element de identificare

Pe produs trebuie sa se marcheze tipul, lotul, numarul de serie sau de model sau un alt element care sa permita identificarea sa. De regula, elementul de identificare trebuie aplicat pe produs. Cu toate acestea, in mod exceptional, el poate fi mutat de pe produs in cazul in care aceasta regula nu poate fi respectata. Mutarea ar fi justificata daca dimensiunea si/sau natura produsului face indicatia ilizibila sau irealizabila din punct de vedere tehnic (202). In acest caz, elementul de identificare trebuie aplicat pe ambalaj, daca acesta exista, si/sau intr-un document care insoteste produsul. Marcarea elementului de identificare pe produs nu poate fi nici omisa, nici mutata de pe produs pe ambalaj sau in documentele insotitoare din motive de ordin pur estetic sau economic. Producatorului ii revine sarcina de a efectua evaluarea.

Aceasta dispozitie implica faptul ca, daca un produs nu are ambalaj si nici nu este insotit de vreun document, elementul de identificare trebuie sa figureze direct pe produs.

Aceasta cerinta ofera producatorilor libertatea de a alege elementul pe care doresc sa il utilizeze ca identificarea produsului, atat timp cat trasabilitatea este garantata. Elementul de identificare utilizat trebuie sa asigure o legatura clara cu documentatia relevanta care demonstreaza conformitatea tipului specific de produs, in special declaratia deconformitate UE. Respectivul element de identificare a produsului trebuie sa fie acelasi cu cel din declaratia deconformitate UE. Elementul de identificare ales de producator este, de asemenea, important in caz de retragere sau de rechemare de pe piata, intrucat toate produsele care poarta acelasi element de identificare vor fi retrase sau rechemate de pe piata.

In unele cazuri – de exemplu, atunci cand un produs este constituit din mai multe piese sau constituie un ansamblu de mai multe piese – natura sa nu permite aplicarea elementului de identificare. In aceste cazuri, elementul de identificarea produsului trebuie sa fie aplicat pe ambalaj (sau in documentul care insoteste produsul). In afara marcajului cu ajutorul unui element de identificare aplicat pe ambalaj, marcarea suplimentara a produselor/partilor/componentelor individuale poate fi efectuata in conformitate cu reglementarile interne ale producatorului si in functie de eforturile acestuia dea limita la minimum amploarea unei eventuale rechemari, prin detinerea unui sistem avansat pentru trasabilitatea elementelor individuale (de exemplu, codurile loturilor, datele de productie).

Conform anumitor operatori economici, un mod de a face referire la produse consta in a utiliza pentru identificare un numar de articol (o asa-numita „UGS” – „unitate de gestionare a stocurilor”, stock keeping unit). Acest numar de articol poate fi utilizat, de asemenea, ca identificator in declaratia de conformitate UE impreuna cu alte elemente care fac posibila trasabilitatea.

Produsul este constituit din mai multe piese/componente

Fiecare produs este inchis intr-un singur ambalaj, dar este posibil, in general, ca anumite componente sau piese sa fie sau sa poata fi vandute intr-un alt ambalaj, ca piese/componente separate sau in alte combinatii de piese/componente. Desi anumite componente/piese continute in astfel de ambalaje pot fi marcate, altele pot fi prea mici sau pot avea o forma care nu permite marcarea elementului. Din aceste motive, este permisa atribuirea unui numar de articol setului/pachetului si utilizarea aceluiasi numar de articol in declaratia de conformitate UE.

Principalul scop al elementului de identificare este de a permite autoritatilor de supraveghere a pietei sa identifice un produs specific si sa stabileasca legatura acestuia cu declaratia de conformitate UE. In cazul in care, in timpul unei operatiuni de supraveghere a pietei, produsul este inca in ambalajul sau, va fi mai usor de identificat elementul si, prin urmare, de garantat ca declaratia de conformitate UE corespunzatoare se refera la produsul in cauza. Ar fi mai complicat daca ar fi necesar sa se deschida ambalajul, sa se gaseasca elementele de identificare pe fiecare unitate si sa se stabileasca legatura acestora cu o declaratie de conformitate UE specifica.

Produsul este constituit dintr-un element asamblat

Inclusiv in cazul in care un produs este constituit dintr-un singur „element”, se intampla adesea ca elementul respectiv sa fi fost asamblat de producator, utilizand mai multe piese (fara a fi destinat dezasamblarii de catre consumatori). Piesele care compun elementul (produsul) sunt deseori utilizate in proiectarea mai multor produse. In general, unele piese nu sunt suficient de mari pentru a fi marcate cu un element de identificare, in timp ce alte piese pot sa nu permita marcarea unui element de identificare din motive tehnice (suprafata inegala, suprafata sferica etc.). In acest caz, deasemenea, este permisa aplicarea unui numar de articol pe ambalaj si utilizarea aceluiasi numar in declaratia de conformitate UE.

Produsul este constituit dintr-un singur element care nu provine din asamblarea mai multor piese

In acest caz, ar putea parea usor sa se marcheze produsul insusi cu un element de identificare identic cu cel care figureaza in declaratia de conformitate UE (si anume, un numar de articol). Cu toate acestea, acelasi produs poate fi vandut intr-un ansamblu, in combinatie cu alte produse/elemente. Dat fiind ca, in faza de productie, nu se stie ce elemente vor fi vandute „singure” si ce elemente vor fi ambalate impreuna cu alte produse, este mai usor sa se marcheze pe ambalaj numarul de articol, corespunzator celui care figureaza in declaratia de conformitate UE. Astfel, autoritatile de supraveghere a pietei vor putea sa stabileasca mai usor legatura dintre produs si declaratia de conformitate UE.

4.2.2.4. Identificarea operatorilor economici

Operatorii economici sunt obligati sa pastreze, pentru o perioada de 10 ani, o evidenta a operatorilor economici carora le-au furnizat produsul si de la care au achizitionat produse. Trebuie reamintit ca utilizatorul final (consumatorul) nu trebuie sa indeplineasca aceasta cerinta, dat fiind ca acesta nu este considerat operator economic.

Modul in care operatorii economici trebuie sa indeplineasca aceasta cerinta nu este prevazut in legislatia de armonizarea Uniunii, dar trebuie mentionat ca autoritatile de supraveghere a pietei pot solicita documente relevante, inclusiv facturi, care sa permita identificarea originii produsului. Prin urmare, ar putea fi util sa se pastreze facturile pentru o perioada mai lunga decat cea prevazuta in legislatia contabila, pentru a se putea indeplini cerintele in materie de trasabilitate.

 

NOTE:

(191) Acest tip de confuzie poate surveni, de exemplu, atunci cand numele distribuitorului apare pe ambalaj, in timp ce numele produca­torului este mentionat in interior, pe produs.

(192) O marca este un semn distinctiv sau un indicator utilizat de o persoana, o organizatie comerciala sau alta entitate juridica pentru a indica consumatorilor ca produsele sau serviciile pe care apare marca provin dintr-o sursa unica si pentru a distinge produsele sau serviciile respective de cele ale altor entitati. O marca este un tip de proprietate intelectuala si consta, in general, intr-un nume, un cuvant, o expresie, un logo, un simbol, un desen, o imagine sau o combinatie a acestor elemente.

(193) Articolul R2 alineatul (6) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(194) Articolul R4 alineatul (3) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(195) Articolul R2 alineatul (5) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(196) Articolul R7 din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(197) Ase vedea considerentul 25 din Decizia nr. 768/2008/CE.

(198) De exemplu, o adresa care serveste ca punct de informare pentru consumatori si pentru ceilalti utilizatori din statul membru in care produsul este pus la dispozitie.

(199) In sectorul dispozitivelor medicale, pe produs trebuie de asemenea marcate denumirea si adresa reprezentantului autorizat.

(200) Daca importatorul aplica numai denumirea si adresa sa, dar lasa marca producatorului de origine, acesta ramane importator. Prin urmare, adresa importatorului si cea a producatorului vor aparea pe produs (sau pe ambalaj sau pe documentul care insoteste produsul).

(201) Acest lucru este valabil si daca producatorul si importatorul apartin aceluiasi grup de societati, iar societatea cu sediul in UE care importa produsul in UE isi asuma intreaga responsabilitate de producator al produsului.

(202) Aceasta situatie poate interveni in cazul jucariilor, atunci cand acestea sunt constituite din mai multe piese sau dintr-un ansamblu de mai multe piese.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)