7.5. COOPERAREA INTRE STATELE MEMBRE SI COMISIA EUROPEANĂ

 

Cooperarea si coordonarea luarii de masuri intre autoritatile nationale este indispensabila pentru a se realiza o supraveghere eficienta si coerenta a pietei unice. Cadrul juridic al UE ofera o serie de instrumente pentru atingerea acestui obiectiv. Mecanismul de salvgardare inclus in legislatia de armonizare a Uniunii impune schimbul de informatii legate de masurile restrictive adoptate de autoritatile nationale astfel incat, daca este cazul, alte autoritati sa poata lua masuri subsecvente. Asistenta reciproca in temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 implica solicitarea de catre autoritati a unor informatii referitoare la operatorii economici stabiliti intr-un alt stat membru. Grupurile de cooperare administrativa (ADCO), baza de date ICSMS, sistemul de alerta rapida RAPEX constituie instrumente esentiale pentrua face schimb de informatii si pentru a optimiza distribuirea sarcinilor intre autoritati.

7.5.1. MECANISMELE DE SALVGARDARE

— Pe de o parte, clauza de salvgardare permite statelor membre sa ia masuri restrictive in ceea ce priveste produsele care prezinta un risc pentru sanatate si siguranta sau pentru alte aspecte de protectie a intereselor publice. Pe de alta parte, aceasta garanteaza ca toate autoritatile nationale de supraveghere a pietei sunt informate cu privire la produsele care prezinta un risc si, inconsecinta, ca toate restrictiile necesare sunt extinse la toate statele membre.

— De asemenea, mecanismul respectiv permite Comisiei sa ia pozitie in ceea ce priveste masurile nationale destinate sa limiteze libera circulatie a produselor in scopul de a garanta functionarea pietei interne.

Procedura privind clauza de salvgardare, bazata pe articolul 114 alineatul (10) din TFUE si inclusa in majoritatea actelor legislative de armonizare sectoriale ale Uniunii, permite statelor membre sa ia masuri restrictive in ceea ce priveste produsele care prezinta un risc pentru sanatate si siguranta sau pentru alte aspecte de protectie a intereselor publice si impune acestora sa notifice masurile respective Comisiei si celorlalte state membre. Procedura privind clauza de salvgardare este conceputa ca un mijloc care permite informarea tuturor autoritatilor nationale de supraveghere a pietei cu privire la prezenta unor produse periculoase si, in consecinta, extinderea restrictiilor necesare la toate statele membre, astfel incat sa se asigure un nivel de protectie echivalent in intreaga UE. Mai mult, aceasta permite Comisiei sa ia pozitie in ceea ce priveste masurile nationale destinate sa limiteze libera circulatie a produselor in scopul de a garanta functionarea pietei interne.

Trebuie mentionat faptul ca procedura de salvgardare este diferita de procedura privind sistemul de alerta rapida RAPEX, deoarece criteriile de notificare si metodele de aplicare sunt diferite (281).

In cazul in care, dupa efectuarea unei evaluari, un stat membru constata ca un produs nu este conform sau ca un produs conform prezinta totusi un risc pentru sanatatea sau siguranta persoanelor sau pentru orice alt aspect legat de protectia interesului public, acesta solicita operatorului economic in cauza sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a se asigura ca produsul in cauza, in momentul introducerii pe piata, nu mai prezinta riscul respectiv sau pentru a retrage produsul de pe piata sau a-l rechema intr-un termen rezonabil, proportional cu natura riscului indicat de statul membruin cauza.

Aceasta procedura va fi aplicabila, cu exceptia cazului in care s-a stabilit ca riscul nu afecteaza o intreaga serie de produse fabricate, oricat de mica ar fi aceasta, sau ca riscul nu este imputabil produsului in sine, ci utilizarii gresite a acestuia, cu alte cuvinte, atunci cand produsele nu sunt utilizate in conformitate cu scopul lor prevazut sau in conditii care pot fi prevazute in mod rezonabil si atunci cand nu sunt instalate si intretinute in mod corespunzator. In cazul in care se confirma o eroare izolata, limitata la teritoriul statului membru care a constatat neconformitatea, nu este necesarsa se declanseze clauza de salvgardare deoarece nu se impune luarea unor masuri la nivelul UE. Mai mult, riscul trebuie sa fie imputabil produsului insusi si nu unei utilizari incorecte a acestuia.

Conformitatea poate fi aplicata daca autoritatea nationala solicita producatorului sau reprezentantului autorizat al acestuia sa ia masurile necesare, daca produsul este modificat sau daca produsul este retras voluntar de pe piata. Cu exceptia cazurilor in care este luata o decizie oficiala pentru interzicerea sau limitarea punerii la dispozitie pe piata a produsului sau pentru retragerea produsului de pe piata, nu se invoca procedura privind clauza de salvgardare. In cazul in care nu exista nicio masura obligatorie, nu este necesara invocarea clauzei de salvgardare (282). Cu toate acestea, daca un operator economic nu ia masurile corective corespunzatoare in termenul prevazut de o autoritate de supraveghere a pietei, autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa ia toate masurile provizorii corespunzatoare pentru a interzice sau a limita punerea la dispozitie a produsului pe pietele nationale respective, pentru retragerea produsului de pe piata respectiva sau pentru rechemarea produsului.

7.5.2. APLICAREA MECANISMELOR DE SALVGARDARE ETAPĂ CU ETAPĂ

— Clauza de salvgardare se aplica in cazul in care statele membre adopta masuri restrictive obligatorii, deoarece operatorul economic relevant nu ia el insusi masurile corective adecvate si nici nu le notifica Comisiei Europene.

— Atunci cand masurile restrictive notificate sunt considerate justificate, celelalte state membre trebuie sa asigure luarea, fara intarziere, de masuri subsecvente corespunzatoare in ceea ce priveste produsul in cauza, cum ar fi retragerea produsului de pepiata.

7.5.2.1. Adoptarea de masuri restrictive obligatorii

Aplicarea clauzei de salvgardare impune ca autoritatea nationala competenta sa ia masura obligatorie de a limita sau dea interzice punerea la dispozitie pe piata si, eventual, punerea in functiune a produsului sau de a dispune retragerea sade pe piata daca operatorul economic relevant nu ia el insusi masurile corective corespunzatoare. Cuprinsul deciziei trebuie sa se raporteze la toate produsele care apartin aceluiasi tip, lot sau aceleiasi serii. De asemenea, decizia trebuie sa aiba efecte juridice obligatorii: si anume trebuie sa atraga sanctiuni in caz de nerespectare si sa poata face obiectul unei proceduri de recurs. Hotararile judecatoresti care limiteaza libera circulatie a produselor care poarta marcajul CE in temeiul domeniului de aplicare a legislatiei relevante de armonizare a Uniunii nu invoca clauza de salvgardare. Cu toate acestea, daca procedurile administrative initiate de autoritatea de supraveghere a pietei trebuie, in conformitate cu dreptul national, sa fie confirmate de o instanta, astfel de hotarari judecatoresti nu sunt excluse din procedura privind clauza de salvgardare.

Constatarile care justifica adoptarea unei masuri nationale sunt stabilite de autoritatea de supraveghere a pietei fie din propria sa initiativa, fie pe baza informatiilor transmise de o parte terta (cum ar fi consumatori, concurenti, organizatii de consumatori, inspectorate ale muncii). Mai mult, masura nationala trebuie sa se bazeze pe dovezi suficiente (de exemplu, teste sau controale) de erori de proiectare sau de fabricare a produsului, dovezi care pot indica un pericol latent sau real previzibil sau orice alt tip de neconformitate substantiala, chiar si in cazul in care produsele sunt corect construite, instalate, intretinute si utilizate, in conformitate cu destinatia lor sau intr-o maniera previzibila in mod rezonabil. Distinctia intre o utilizare si o intretinere corecte si o utilizare si o intretinere incorecte nu este clara si se poate considera ca, intr-o anumita masura, produsele sunt sigure, chiar daca sunt intretinute si utilizate in conformitate cu scopul lor prevazut, dar intr-un mod incorect, care este previzibil in mod rezonabil. In momentul evaluarii acestui aspect, trebuie sa se ia in considerare datele furnizate de producator pe eticheta, in instructiuni, in manualul de utilizare sau in brosurile publicitare.

Adoptarea unor masuri restrictive poate fi motivata, de exemplu, de diferente sau deficiente in aplicarea cerintelor esentiale, de o aplicare eronata a standardelor armonizate sau de lacune ale acestora din urma. Atunci cand invoca clauza de salvgardare, autoritatea de supraveghere a pietei poate adauga sau defini alte motive (de exemplu, lipsa conformitatii cu bunele practici in domeniul tehnic), cu conditia ca motivele respective sa fie legate in mod direct de celei trei cauze mentionate.

Atunci cand este stabilita o neconformitate cu standarde armonizate care confera o prezumtie de conformitate, trebuie sa se solicite producatorului sau reprezentantului autorizat al acestuia sa furnizeze dovezile referitoare la conformitatea produsului cu cerintele esentiale. Decizia autoritatii competente de a intreprinde o actiune corectiva trebuie sa se bazeze intotdeauna pe stabilirea unei neconformitati cu cerintele esentiale.

Masurile luate de autoritati trebuie sa fie proportionale cu gravitatea riscului si cu neconformitatea produsului si sa fie notificate Comisiei.

7.5.2.2. Notificarea Comisiei

Dupa ce o autoritate nationala competenta limiteaza sau interzice libera circulatie a unui produs, invocand, astfel, clauza de salvgardare, statul membru trebuie sa notifice imediat (283) acest lucru Comisiei, justificandu-si si motivandu-si decizia.

Informatiile trebuie sa cuprinda toate datele disponibile, in special:

— numele si adresa producatorului, a reprezentantului autorizat al acestuia si, in plus, daca este necesar, numele si adresa importatorului sau ale oricarei alte persoane responsabile cu punerea la dispozitie a produsului pe piata;

— datele necesare pentru identificarea produsului in cauza, originea si lantul de aprovizionare al produsului;

— natura riscului in cauza, precum si natura masurilor nationale luate;

— o trimitere la legislatia de armonizare a Uniunii si, in special, la cerintele esentiale in temeiul carora a fost stabilita neconformitatea;

— o evaluare detaliata si dovezi care justifica masura (de exemplu, standarde armonizate sau alte specificatii tehniceutilizate de autoritate, rapoarte de incercare si identificarea laboratorului de incercare). In special, autoritatile de supraveghere a pietei sunt obligate sa indice daca neconformitatea se datoreaza:

(a) neconformitatii produsului cu cerintele aferente sanatatii sau sigurantei persoanelor sau altor aspecte legate de protectia interesului public; sau

(b) unor lacune in standardele armonizate care confera o prezumtie de conformitate;

— argumentele avansate de operatorul economic in cauza.

Daca este posibil, notificarea trebuie sa includa si:

— o copie a declaratiei de conformitate;

— numele si numarul organismului notificat care, daca este cazul, a fost implicat la procedura de evaluare a conformitatii;

— o copie a deciziei adoptate de autoritatile statului membru.

7.5.2.3. Gestionarea procedurii de salvgardare de catre Comisie

Atunci cand sunt emise obiectii impotriva unei masuri luate de un stat membru (284) sau atunci cand Comisia considera ca masura nationala contravine legislatiei de armonizare a Uniunii, Comisia trebuie sa initieze, fara intarziere, consultari cu statele membre si cu operatorul sau operatorii economici in cauza si sa evalueze masura nationala. Pe baza rezultatelor evaluarii, Comisia decide daca masura nationala este sau nu justificata.

Comisia isi adreseaza decizia tuturor statelor membre si o comunica de indata acestora, precum si operatorului sau operatorilor economici relevanti. Daca masura nationala este considerata justificata, toate statele membre trebuie sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca produsul neconform este retras de pe piata lor si trebuie sa informeze Comisia cu privire la acest aspect.

Daca masura nationala este considerata nejustificata, statul membru in cauza trebuie sa o retraga. Atunci cand masura nationala este considerata justificata, iar neconformitatea produsului este atribuita unor lacune in standardele armonizate, Comisia aplica procedura mentionata la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 cuprivire la obiectiile formale aduse standardelor armonizate.

Statele membre, cu exceptia statului membru care a initiat procedura, trebuie sa informeze fara intarziere Comisia si celelalte state membre cu privire la orice masura adoptata si la orice informatie suplimentara de care dispun in ceea ce priveste neconformitatea produsului in cauza si, in eventualitatea in care acestea se opun masurii nationale notificate, cu privire la obiectiile lor. Statele membre trebuie sa se asigure ca, in ceea ce priveste produsul in cauza, sunt luate fara intarziere masurile restrictive corespunzatoare, de exemplu retragerea acestuia de pe piata lor.

In cazul in care, intr-un anumit termen de la data primirii informatiilor, nicio obiectie nu a fost emisa de un stat membru sau de Comisie impotriva unei masuri provizorii luate de un stat membru, respectiva masura este considerata justificata.

Pe de alta parte, in cazul in care Comisia considera ca masurile nationale care sunt la originea invocarii clauzei de salvgardare nu sunt justificate, aceasta va solicita statului membru in cauza sa abroge masurile si sa adopte imediat toate dispozitiile corespunzatoare pentru ca libera circulatie a produselor vizate sa fie asigurata din nou pe teritoriul sau.

In orice caz, indiferent daca masura luata de statul membru este considerata sau nu justificata, Comisia informeaza statele membre cu privire la derularea procedurii si la rezultatele acesteia.

Dupa ce decizia a fost luata de Comisie, aceasta poate fi contestata legal de statele membre in temeiul articolului 263 din TFUE. Operatorul economic afectat direct de decizie poate, de asemenea, sa o conteste in temeiul aceluiasi articol 263 din TFUE.

Daca statul membru care a initiat procedura refuza sa abroge masura considerata nejustificata, Comisia va avea in vedere initierea procedurii de constatare a neindeplinirii obligatiilor, prevazuta la articolul 258 din TFUE.

7.5.3. ASISTENTA RECIPROCĂ, COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ SI SCHIMBUL DE INFORMATII INTRE STATELEMEMBRE

— Cooperarea intre autoritatile nationale de supraveghere a pietei este indispensabila pentru reusita politicii de supravegherea pietei Uniunii in ansamblul sau.

— Asistenta reciproca, schimbul de rapoarte de testare si grupurile de cooperare administrativa (ADCO) constituie instrumenteesentiale.

— Cooperarea dintre statele membre este facilitata de utilizarea unor platforme IT special concepute pentru schimbul de informa­tii.

Aplicarea adecvata a dreptului Uniunii depinde de armonia cooperarii administrative pentru a garanta o punere in aplicare uniforma si eficienta a legislatiei Uniunii in toate statele membre. Obligatia de a coopera este in conformitate cu articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE), care prevede ca statele membre trebuie sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a-si indeplini obligatiile (285), precum si cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Desi armonizarea tehnica este la originea unei piete unice in care produsele circula dincolo de frontierele nationale, supravegherea pietei se efectueaza la nivel national. Prin urmare, trebuie elaborate mecanisme de cooperare administrativa intre autoritatile nationale de supraveghere pentru a spori eficacitatea supravegherii, pentru a reduce la minimum efectul practicilor divergente in materie de supraveghere si pentru a reduce suprapunerea operatiunilor nationale de supraveghere. Cooperarea intre autoritatile de supraveghere a pietei poate contribui, de asemenea, la difuzarea i nintreaga Uniune a bunelor practici si a tehnicilor recomandate in materie de supraveghere, intrucat autoritatile nationale isi pot compara metodele cu cele ale altor autoritati, de exemplu in cadrul unor comparatii, anchete comune sau vizite de studiu. Mai mult, cooperarea poate fi utila pentru a schimba puncte de vedere si a solutiona probleme practice.

Cooperarea administrativa necesita incredere si transparenta reciproce din partea autoritatilor nationale de supraveghere. Statele membre si Comisia trebuie sa fie informate cu privire la modul in care aplicarea legislatiei de armonizare a Uniunii, in special supravegherea pietei produselor, este organizata in intreaga piata unica. Aceasta include, de asemenea, informatii cu privire la autoritatile nationale responsabile cu supravegherea pietei pentru diferite sectoare de produse si cu privire la mecanismele nationale de supraveghere a pietei. Obiectivul este de a preciza modalitatile de control al produselor puse la dispozitie pe piata, precum si actiunile corective si alte activitati la care autoritatea d esupraveghere are dreptul sa recurga.

De asemenea, este necesara transparenta in ceea ce priveste normele nationale in materie de confidentialitate. Pentrua asigura o supraveghere eficienta a pietei Uniunii, este important ca autoritatile nationale de supraveghere sa se asiste reciproc. La cerere, o autoritate nationala trebuie sa furnizeze informatii si alte forme de asistenta. Chiar si farao solicitare prealabila, o autoritate nationala poate avea in vedere sa trimita celorlalte autoritati nationale toate informatiile relevante cu privire la operatiunile care reprezinta, sau care sunt susceptibile sa reprezinte, incalcari ale legislatiei de armonizare a Uniunii si care pot avea un impact pe teritoriul altor state membre. In plus, autoritatile nationale trebuie sa comunice Comisiei orice informatie pe care o considera relevanta, in mod spontan sau ca raspuns la o cerere motivata din partea Comisiei. Comisia poate, in continuare, sa comunice aceasta informatie celorlalte autoritati nationale, in cazul in care considera necesar.

Cooperarea si asistenta reciproce in conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sunt necesare, in special, pentru a garanta ca pot fi luate masuri impotriva tuturor celor responsabili de punerea la dispozitie pe piata a unui produs neconform. In unele cazuri, trebuie sa se contacteze autoritatea din statul membru in care este stabilit producatorul, reprezentantul sau autorizat sau o alta persoana responsabila. Aceasta are drept scop impunerea obtinerii de raspuns la solicitari de informatii adresate operatorilor economici carora acestia nu le-au dat curs, de exemplu solicitarea declaratiei de conformitate UE sau a unor detalii specifice extrase din documentatia tehnica sau solicitarea de informatii cu privire la lantul de distributie. Statul membru sub jurisdictia caruia opereaza organismul notificat (daca este cazul) trebuie, de asemenea, sa fie contactat. Daca o autoritate nationala ia masuri ca urmarea informatiilor transmise de un alt organism national, aceasta trebuie, la randul sau, sa informeze celalalt organism national cu privire la rezultatul masurilor respective.

Mai mult, supravegherea pietei ar fi mai eficienta, la nivelul Uniunii, daca autoritatile nationale de supraveghere ar putea sa convina asupra unei metode de alocare a resurselor care sa permita acoperirea, in fiecare sector, a unui numar maxim de tipuri de produse diferite. Pentru a evita repetarea testarii unor produse sau realizarea unor noi anchete in scopul supravegherii pietei, este necesar ca autoritatile nationale sa faca schimb de rapoarte succinte de testare. Acest lucru se poate realiza prin intermediul Sistemului de informare si comunicare privind supravegherea pietei (ICSMS) (286). Autoritatile nationale de supraveghere trebuie, de asemenea, sa determine daca este oportun sa efectueze analize tehnice sau teste de laborator, avand in vedere ca o alta autoritate de supraveghere a facut deja acest lucru, iar rezultatele sunt sau pot fi puse, la cerere, la dispozitia autoritatilor respective (287). De asemenea, ar putea fi util sa se puna la dispozitie rezultatele inspectiilor periodice efectuate asupra echipamentelor in functiune, in masura in care acestea furnizeaza informatii cu privire la conformitatea produselor in momentul introducerii lor pe piata.

Informatiile schimbate intre autoritatile nationale de supraveghere trebuie sa fie protejate de secretul profesional, in conformitate cu principiile sistemului juridic national in cauza, si trebuie sa se bucure de protectia extinsa la informatiile similare, in temeiul legislatiei nationale. Atunci cand un stat membru adopta reglementari care permit accesul liber al persoanelor la informatiile detinute de autoritatile de supraveghere, acest fapt trebuie adus la cunostinta autoritatii de supraveghere in momentul formularii cererii sau in timpul schimbului de informatii, daca nu este prezentata nicio cerere. Daca autoritatea expeditoare semnaleaza ca informatiile trebuie sa fie protejate de secretul profesional sau comercial, autoritatea destinatara trebuie sa se asigure ca poate lua masuri in acest sens. In caz contrar, autoritatea expeditoare nu este obligata sa comunice informatiile. Coordonarea si schimbul de informatii intre autoritatile nationale de supraveghere trebuie sa faca obiectul unui acord intre partile interesate, tinand cont de nevoile sectorului in cauza. Daca este cazul, pot fi luate in considerare urmatoarele principii:

— stabilirea unui punct de comunicare national sau desemnarea unui corespondent pentru fiecare sector, care, daca estecazul, s-ar ocupa de coordonarea interna;

— stabilirea de comun acord a tipurilor de cazuri pentru care comunicarea de informatii privind supravegherea ar fiutila;

— elaborarea unei abordari comune pentru aspecte precum clasificarea riscurilor si a pericolelor si codificarea acestora;

— identificarea datelor care trebuie comunicate in fiecare caz, inclusiv cererea de informatii suplimentare;

— acceptarea obligatiei de a raspunde la anchete intr-un termen dat (288);

— transmiterea informatiilor (cereri si raspunsuri) intr-un mod pe cat de simplu posibil, prin e-mail sau prin intermediul unui sistem telematic operat de Comisie (ICSMS) sau de un organism extern si utilizand formulare tipmultilingve;

— utilizarea celor mai recente tehnici de inregistrare a datelor, astfel incat anchetele sa poata fi efectuate usor; si

— tratarea informatiilor primite cu deplina confidentialitate.

Cooperarea intre administratiile nationale are loc in cadrul grupurilor de lucru create in temeiul legislatiei de armonizarea Uniunii. Desi discutiile sunt centrate, in principal, pe chestiuni legate de interpretare, sunt abordate si aspectele legate de supravegherea pietei si de cooperarea administrativa. Cooperarea administrativa intre autoritatile nationale de supraveghere a pietei are loc in sectoarele urmatoare: mijloace de masurare si aparate de cantarit cu functionare neautomata (WELMEC), echipamente de joasa tensiune (grup de cooperare administrativa pentru Directiva privind joasa tensiune – LVD ADCO), grupul de cooperare administrativa in domeniul proiectarii ecologice, compatibilitate electromagnetica (cooperare administrativa CEM), echipamente tehnice, dispozitive medicale (grupul de lucru „vigilenta” siCOEN – grupul „conformitate si aplicare”, PEMSAC (Platforma autoritatilor europene de supraveghere a pietei pentru produsele cosmetice), grupul de cooperare administrativa in domeniul jucariilor, echipamente terminale de telecomunicatii (TCAM), ambarcatiuni de agrement, echipamente individuale de protectie, echipamentele destinate a fi utilizate in atmosfere explozive (ATEX), echipamentele radio si echipamentele terminale de telecomunicatii (R&TTE), instalatii decablu (CABLE), etichetare energetica (ENERLAB), aparate consumatoare de combustibili gazosi (GAD), ascensoare (LIFTS), echipamente marine (MED), zgomot, sectorul echipamentelor sub presiune (PED/SVPD), articole pirotehnice (PYROTEC),substante chimice (REACH), restrictii de utilizare a anumitor substante periculoase (ROHS), echipamente sub presiunetransportabile (TPED), etichetarea pneurilor. De asemenea, exista grupuri consacrate unor aspecte mai orizontale, cum ar fi PROSAFE (Forumul european privind siguranta produselor), Grupul de experti cu privire la piata interna a produselor(IMP-MSG), un comitet orizontal in cadrul caruia sunt discutate, de exemplu, aspecte de ordin general legate de punerea in aplicare si de respectarea legislatiei de armonizare a Uniunii, cum ar fi aspectele orizontale ale supravegherii pietei. Comitetele de urgenta, instituite in temeiul DSGP, abordeaza in mod regulat aspecte cu privire la cooperarea administrativa de interes general.

7.5.4. SISTEMUL DE ALERTĂ RAPIDĂ PENTRU PRODUSELE NEALIMENTARE CARE PREZINTĂ UN RISC

Sistemul de alerta rapida pentru produsele nealimentare permite unui numar de 31 de tari participante (toate tarile apartinand SEE) si Comisiei Europene sa faca schimb de informatii cu privire la produsele care prezinta un risc pentru sanatate si siguranta sau pentru alte interese protejate, precum si cu privire la masurile luate de aceste tari pentru a elimina acest risc.

Articolul 12 din DSGP constituie temeiul juridic pentru un sistem general si orizontal conceput pentru schimbul rapidde informatii cu privire la riscurile grave care rezulta ca urmare a utilizarii unor produse (RAPEX, sistem de alerta rapida).

Sistemul de alerta rapida vizeaza produsele de consum si pe cele de uz profesional (289). Acesta se aplica atat produselor nearmonizate, cat si produselor reglementate de legislatia de armonizare a Uniunii (290).

Sistemul de alerta rapida functioneaza in conformitate cu procedurile detaliate prevazute in anexa II la DSGP si in orientarile privind sistemul de alerta rapida (291).

Odata cu intrarea in vigoare a Regulamentului (CE) nr. 765/2008, domeniul de aplicare a sistemului de alerta rapida a fost extins la alte riscuri decat cele care afecteaza sanatatea si siguranta (si anume, riscurile pentru mediu si la locul demunca, riscuri in materie de securitate), precum si la produsele pentru uz profesional (in opozitie cu produsele de consum). Statele membre ar trebui sa garanteze ca produsele care prezinta un risc grav ce necesita o interventie rapida, inclusiv un risc grav ale carui efecte nu sunt imediate, sunt rechemate, retrase sau ca punerea lor la dispozitie pe piata este interzisa, precum si ca Comisia este informata fara intarziere prin intermediul sistemului de alerta rapida, in conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

La 16 decembrie 2009, Comisia a adoptat Decizia nr. 2010/15/UE (292), care stabileste noile orientari pentru gestionarea sistemului de alerta rapida. Avand in vedere ca orientarile au fost redactate inainte de 1 ianuarie 2010, acestea nu trimit in mod explicit decat la notificarile bazate pe DSGP. Cu toate acestea, ele constituie principala referinta, de asemenea, pentru notificarile bazate pe Regulamentul (CE) nr. 765/2008 [a se vedea articolul 22 alineatul (4)] cu privire la produse profesionale si la alte riscuri decat riscurile pentru sanatate si siguranta.

Procedura privind sistemul de alerta rapida este urmatoarea:

— daca se constata ca un produs (de exemplu, o jucarie, un articol de puericultura sau un aparat electrocasnic) se dovedeste periculos, autoritatea nationala competenta ia masurile corespunzatoare pentru a elimina riscul. Aceasta poate retrage produsul de pe piata, poate organiza o rechemare de la consumatori sau poate emite avertismente. Operatorii economici pot lua astfel de masuri si pe baza de voluntariat, fapt care trebuie raportat si de catre autoritatile competente. Punctul national de contact informeaza apoi Comisia Europeana (prin intermediul sistemului informatic de alerta rapida GRAS (293)) cu privire la produs, la riscurile prezentate si la masurile adoptate de autoritate sau de operatorul economic pentru a preveni riscurile si accidentele;

— Comisia disemineaza informatiile primite catre punctele nationale de contact din toate celelalte tari ale UE si dintarile SEE. Ea publica saptamanal, pe site-ul web dedicat sistemului de alerta rapida al Comisiei (294), o prezentare generala a produselor care prezinta un risc si a masurilor luate pentru a elimina riscurile;

— punctele nationale de contact din tarile UE si din tarile SEE se asigura ca autoritatile responsabile verifica daca produsul recent notificat este prezent pe piata. In caz afirmativ, autoritatile iau masurile necesare pentru a elimina riscul, fie solicitand retragerea produsului de pe piata, fie organizand o rechemare de la consumatori, fie emitand avertismente.

Procedurile privind clauza de salvgardare in temeiul legislatiei de armonizare a Uniunii se aplica in plus fata de sistemul de alerta rapida. In consecinta, sistemul de alerta rapida nu trebuie sa fie neaparat activat inainte de aplicarea procedurii privind clauza de salvgardare. Cu toate acestea, procedura privind clauza de salvgardare trebuie sa fie aplicata, in plus fata de sistemul de alerta rapida, atunci cand statul membru ia decizia de a interzice in mod permanent sau de a limita libera circulatie a produselor purtand marcajul CE, dat fiind pericolul sau alte riscuri grave prezentate de produsul respectiv.

7.5.5. ICSMS

— ICSMS (sistemul de informare si comunicare privind supravegherea pietei) este un instrument informatic care ofera o platforma de comunicare completa pentru toate autoritatile de supraveghere a pietei.

— ICSMS cuprinde o sectiune interna (accesibila numai autoritatilor de supraveghere a pietei) si o sectiune publica.

7.5.5.1. Rol

ICSMS ofera un instrument de comunicare rapid si eficient, care le permite autoritatilor de supraveghere a pietei sa realizeze schimburi de informatii intr-un interval scurt de timp. Prin intermediul ICSMS, autoritatile sunt in masura sa efectueze un schimb rapid si eficient de informatii privind produsele neconforme (rezultate ale testelor, date de identificare a produsului, fotografii, informatii privind operatorul economic, evaluari ale riscurilor, informatii privind accidentele, informatii privind masurile luate de autoritatile de supraveghere etc.).

Obiectivul este nu numai de a evita situatiile in care un produs periculos retras de pe piata dintr-o tara ramane mult timp in vanzare intr-o alta tara, ci si, in principal, de a dispune de un instrument in cadrul politicii de supravegherea pietei care sa permita stabilirea unui mecanism de cooperare intre autoritati.

Desi se admite in mod unanim ca schimbul fiabil de informatii este fundamental pentru supravegherea pietei, trebuie sa se recunoasca ca valoarea adaugata a ICSMS consta in capacitatea sa de a constitui o platforma pentru punerea in aplicare a politicii europene de supraveghere a pietei.

In acest sens, de fiecare data cand o autoritate nationala doreste sa realizeze un schimb de informatii cu celelalte autoritati privind un produs care face obiectul unei anchete, in scopul de a realiza un schimb de resurse (de exemplu, in cadrul verificarii produsului), de a efectua actiuni comune sau de a consulta alte autoritati, aceasta trebuie sa introduca informatiile relevante in sistemul ICSMS. Acest lucru trebuie realizat in cel mai scurt timp si, in orice caz, cu mult inaintea deciziei de a adopta masuri in ceea ce priveste produsele despre care s-a constatat ca prezinta riscuri. Astfel,daca o autoritate nationala nu este in masura sa determine nivelul de risc prezentat de un anumit produs si efectueaza anchete, aceasta trebuie sa utilizeze ICSMS pentru a comunica cu autoritatile competente din celelalte state membre.

ICSMS nu este limitat numai la produsele neconforme, ci ofera, de asemenea, informatii privind toate produsele controlate de autoritati, chiar daca, in urma respectivelor controale, nu sunt identificate neconformitati. In acest fel, autoritatile pot evita dubla (sau multipla) verificare a produselor.

Prin urmare, rolul final al ICSMS este de a sprijini Uniunea Europeana sa realizeze unul dintre principalele sale obiective politice, si anume garantarea fiabilitatii si a coerentei in punerea in aplicare si executarea legislatiei europene, pentru caoperatorii si cetatenii sa poata beneficia de obiectivul initial reprezentat de accesul deplin la piata interna. In special, ICSMS sprijina autoritatile de supraveghere a pietei:

— sa realizeze un schimb rapid si suficient de timpuriu de informatii cu privire la masurile de supraveghere a pietei;

— sa isi coordoneze mai eficient activitatile si inspectiile, concentrandu-se, in special, pe produsele care nu au facut inca obiectul unor inspectii sau teste;

— sa faca schimb de resurse si, astfel, sa dispuna de mai mult timp pentru a se consacra altor produse care trebuie inca sa fie testate;

— sa realizeze interventii de mare amploare pe piata atunci cand sunt vizate produse de natura indoielnica, bazandu-se pe informatiile cele mai recente, astfel incat sa evite repetarea sau inmultirea inspectiilor;

— sa elaboreze bune practici;

— sa garanteze eficacitatea supravegherii pietei, precum si un nivel de rigurozitate echivalent in toate statele membre, astfel incat sa se evite orice denaturare a concurentei;

— sa elaboreze o enciclopedie europeana de date referitoare la supravegherea pietei.

7.5.5.2. Structura

Sectiunea interna este destinata utilizarii de catre autoritatile de supraveghere a pietei, de catre autoritatile vamale si de catre UE. Aceasta contine toate informatiile disponibile (descrieri ale produselor, rezultate ale testelor, masuri luate etc.). Numai titularii unui cont ICSMS pot avea acces la aceasta sectiune.

Sectiunea publica este destinata utilizarii de catre consumatori, utilizatori si producatori. Informatiile la care publicul are acces nu contin decat date referitoare la produs si la neconformitatea acestuia si niciun document intern (cu alte cuvinte, schimburi de informatii intre autoritate si importator sau producator).

ICSMS permite efectuarea unor cautari specifice privind produsele neconforme. Informatiile confidentiale sunt protejate printr-un sistem de autorizatii de acces.

Orice autoritate de supraveghere a pietei poate introduce date privind produsele care fac obiectul unor anchete si carenu sunt inca prezente in baza de date si pot sa adauge informatii noi (de exemplu, rezultatele unor teste suplimentaresau masurile luate) intr-un fisier de informatii preexistent.

Comisia asigura functionarea adecvata a ICSMS. Utilizarea ICSMS este gratuita.

NOTE:

(281) Procedurile privind clauza de salvgardare in temeiul legislatiei de armonizare a Uniunii se aplica independent de sistemul de alerta rapida. In consecinta, sistemul de alerta rapida nu trebuie sa fie neaparat activat inainte de aplicarea procedurii privind clauza desalvgardare. Cu toate acestea, procedura privind clauza de salvgardare trebuie sa fie aplicata, in paralel cu sistemul de alerta rapida,atunci cand un stat membru ia decizia de a interzice in mod permanent sau de a limita libera circulatie a produselor armonizate, dat fiind pericolul sau alte riscuri grave prezentate de acestea.

(282) Chiar daca este posibil sa nu constituie o clauza de salvgardare, autoritatile de supraveghere a pietei informeaza Comisia si celelalte state membre cu privire la actiunile intreprinse impotriva produselor neconforme in cazul in care neconformitatea nu este limitata la teritoriul national [a se vedea articolul R31 alineatul (2) din anexa I la Decizia 768/2008/C].

(283) Aceasta notificare ar trebui sa se faca prin intermediul ICSMS. Legatura dintre baza de date ICSMS si instrumentul informatic GRSRAPEX vor preveni dubla codificare a informatiilor de catre autoritatile nationale, in scopul clauzei de salvgardare si, respectiv, al alertelor rapide in conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(284) Legislatia de armonizare a Uniunii aliniata la Decizia nr. 768/2008/CE prevede o procedura de salvgardare aplicabila numai in cazul unui dezacord intre statele membre in ceea ce priveste masurile luate de un stat membru. Obiectivul este de a garanta ca sunt luate masuri proportionale si adecvate atunci cand un produs neconform este prezent pe teritoriul unui stat membru si ca sunt adoptate abordari similare in diferitele state membre. Daca, in trecut, Comisia trebuia sa deschida o examinare si sa exprime o opinie atunci cand riscul prezentat de un produs facea obiectul unei notificari, aceasta obligatie a disparut in prezent si o procedura de salvgardare nu este initiata decat daca un stat membru sau Comisia formuleaza obiectii impotriva unei masuri luate de autoritatea de notificare. Atunci cand statele membre si Comisia accepta justificarea unei masuri luate de un stat membru, nicio alta interventie a Comisiei nu este necesara, cu exceptia cazului in care neconformitatea poate fi atribuita lacunelor unui standard armonizat.

(285) Directivele privind echipamentele sub presiune si dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro prevad o obligatie explicita in materie de cooperare administrativa: statele membre sunt obligate sa ia masurile corespunzatoare pentru a incuraja sau a garanta cooperarea intre autoritatile responsabile cu punerea in aplicare a directivei, precum si sa isi furnizeze reciproc (si Comisiei) informatii, in scopul dea contribui la buna functionare a directivei.

(286) In ceea ce priveste ICSMS, a se vedea punctul 7.5.3.

(287) A se vedea Hotararea Curtii, cauzele 272/80 si 25/88.

(288) O cerere de informatii nu aduce atingere dreptului unei autoritati nationale de a lua toate masurile necesare pentru a garanta, in cadrul jurisdictiei sale, respectarea legislatiei de armonizare a Uniunii.

(289) In temeiul articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, sistemul de alerta rapida se aplica produselor vizate de legislatia dearmonizare a Uniunii.

(290) In domeniul medicamentelor si al dispozitivelor medicale, exista un sistem specific pentru schimbul de informatii.

(291) Adoptate prin Decizia nr. 2010/15/UE a Comisiei din 16 decembrie 2009 de stabilire a unui ghid de utilizare a Sistemului Comunitarde Informare Rapida RAPEX infiintat in temeiul articolului 12 si a procedurii de notificare stabilite in temeiul articolului 11 dinDirectiva 2001/95/CE (Directiva privind siguranta generala a produselor) (JO L 22, 26.1.2010, p. 1). Comisia este in curs de a elabora,in cadrul DSGP, o metodologie de evaluare a riscurilor la nivelul UE, care se bazeaza pe orientarile RAPEX si care extinde evaluarea riscurilor la produsele care pot afecta sanatatea si siguranta utilizatorilor profesionisti sau alte interese publice.

(292) Decizia 2010/15/UE este disponibila la adresa: http://ec.europa.eu/consumers/archive/safety/rapex/docs/rapex_guid_26012010_ro.pdf

(293) Sistemul general de alerta rapida pentru notificarile RAPEX. Sistemul GRAS-RAPEX a inlocuit aplicatia RAPEX-REIS (sistem de schimb rapid de informatii pentru sistemul de alerta rapida) si a extins domeniul de aplicare a sistemului de alerta rapida la produsele pentru uz profesional si la alte riscuri decat riscurile pentru sanatate si siguranta.

(294) http://ec.europa.eu/consumers/consumers_safety/safety_products/rapex/index_en.htm.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)