3.4. DISTRIBUITORUL

3.4. DISTRIBUITORUL

 

— Distribuitorul este o persoană fizică sau juridică, alta decât producătorul sau importatorul, care face parte din lanțul de aprovizionare și care pune un produs la dispoziție pe piață.

— Distribuitorii sunt supuși unor obligații specifice și au un rol esențial în cadrul supravegherii pieței.

Pe lângă producători și importatori, distribuitorii formează a treia categorie de operatori economici supuși unor obligații specifice. Distribuitorul este o persoană fizică sau juridică, alta decât producătorul sau importatorul, care face parte din lanțul de aprovizionare și care pune un produs la dispoziție pe piață.

Spre deosebire de reprezentanții autorizați, comercianții cu amănuntul, angrosiștii și ceilalți distribuitori din lanțul de aprovizionare nu trebuie să aibă o relație preferențială cu producătorul. Un distribuitor achiziționează produse în vederea unei distribuții ulterioare de la un producător, de la un importator sau de la un alt distribuitor.

Distribuitorul trebuie să acționeze cu grija cuvenită (132) în legătură cu cerințele aplicabile (133). De exemplu, acesta trebuie să știe ce produse trebuie să poarte marcajul CE, ce informații trebuie să însoțească produsul (de exemplu, declarația de conformitate UE), care sunt cerințele lingvistice în ceea ce privește etichetarea, instrucțiunile pentru utilizatori sau alte documente care însoțesc produsul și ce indicații incontestabile demonstrează neconformitatea unui produs. Distribuitorii sunt obligați să dovedească autorității naționale de supraveghere că au acționat cu grija cuvenită și că s-au asigurat că producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia ori persoana care i-a furnizat produsul a luat măsurile necesare impuse de legislația aplicabilă de armonizare a Uniunii, astfel cum sunt enunțate în obligațiile distribuitorilor.

În cazul produselor provenite din țări terțe, evaluarea conformității, întocmirea și păstrarea declarației de conformitate UE și a documentației tehnice rămân în responsabilitatea producătorului și/sau a importatorului. Nu ține de obligațiile distribuitorului să verifice dacă un produs deja introdus pe piață este conform în continuare cu obligațiile legale aplicabile, în cazul în care acestea s-au modificat. Obligațiile distribuitorului se referă la legislația în vigoare la momentul introducerii pe piață a produsului de către producător sau importator, cu excepția cazului în care un act legislativ specific conține dispoziții contrare. Distribuitorul trebuie să fie în măsură să identifice producătorul, reprezentantul autorizat al acestuia, importatorul sau persoana care i-a furnizat produsul în scopul de a sprijini autoritatea de supraveghere a pieței în eforturile sale dea obține declarația de conformitate UE și părțile necesare din documentația tehnică. Autoritățile de supraveghere a piețe iau posibilitatea de a adresa cererea lor privind documentația tehnică în mod direct distribuitorului. Acestuia din urmănu i se poate solicita, totuși, să fie în posesia documentelor relevante.

Înaintea punerii la dispoziție a unui produs pe piață, distribuitorul este obligat să verifice următoarele cerințe oficiale (134):

— produsul poartă marcajul (marcajele) necesar(e) (de exemplu, marcajul CE);

— produsul este însoțit de documentele relevante [de exemplu, declarația de conformitate UE (135)], precum și de instrucțiunile și informațiile privind siguranța (136) furnizate într-o limbă ușor de înțeles pentru consumatori și pentru alți utilizatori finali, dacă acestea sunt cerințele legislației în vigoare;

producătorul și importatorul au indicat (1) denumirea lor, (2) denumirea comercială înregistrată sau marcaînregistrată și (3) adresa la care pot fi contactați, pe produs sau, atunci când acest lucru nu este posibil din cauzadimensiunii sau a caracteristicilor fizice ale produsului, pe ambalaj și/sau pe documentele care îl însoțesc (137), iar produsul poartă tipul, lotul sau numărul de serie ori un alt element care permite identificarea acestuia.

Distribuitorii nu trebuie să furnizeze produse despre care știu sau ar fi trebuit să presupună, pe baza informațiilor pecare le dețin și în calitate de profesioniști, că nu sunt conforme cu legislația. De asemenea, ei trebuie să coopereze cu autoritatea competentă cu privire la orice măsură adoptată pentru a evita sau a limita astfel de riscuri și să informeze producătorul sau importatorul, precum și autoritățile naționale competente (138).

După ce produsul a fost pus la dispoziție, distribuitorilor le revin obligații similare. Dacă au motive rezonabile să creadă că un produs nu este conform, distribuitorii trebuie să se asigure că producătorul sau importatorul întreprinde acțiuni corective în scopul de a aduce produsul în conformitate și trebuie să informeze autoritățile naționale competente. Distribuitorii sunt obligați să contacteze importatorul sau producătorul pentru a elimina cea mai mică îndoială cu privire la conformitatea produsului.

În afară de controlul conformității produsului în funcție de cerințele oficiale, distribuitorul trebuie:

1. să inițieze acțiuni corective în cazul în care există suspiciuni de neconformitate (139);

2. să acorde sprijin autorităților de supraveghere a pieței pentru identificarea producătorului sau a importatorului responsabil de produs;

3. în cazul unei cereri motivate (140) din partea unei autorități competente, să coopereze cu autoritatea respectivă și să îi furnizeze acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea unui produs (141);

4. la cererea autorităților de supraveghere a pieței, să identifice orice operator economic care i-a furnizat un produs și orice operator economic căruia i-a furnizat un produs. Aceștia trebuie să fie în măsură să furnizeze astfel de informații pentru o perioadă de 10 ani de la data primirii produsului și pentru o perioadă de 10 ani de la data la care au furnizat produsul (142).

Condițiile de distribuție (de exemplu, transportul sau depozitarea) pot avea un impact asupra menținerii conformității cu dispozițiile legislației aplicabile de armonizare a Uniunii. Prin urmare, persoana responsabilă de condițiile de distribuție trebuie să ia măsurile necesare pentru a proteja conformitatea produsului. Scopul este acela de a se garanta conformitatea produsului cu cerințele esențiale și cu alte cerințe legale în momentul primei utilizări în cadrul Uniunii (143).

În absența unei legislații de armonizare a Uniunii, condițiile de distribuție pot fi reglementate într-o anumită măsură la nivel național, în conformitate cu articolele 34 și 36 din TFUE. O legislație națională care acordă unei anumite categorii profesionale dreptul exclusiv de a distribui anumite produse poate, în măsura în care limitează vânzările la anumite canale, să afecteze posibilitățile de comercializare a unor produse importate. În consecință, o astfel de legislație poate să constituie o măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative la importuri. Cu toate acestea, ea poate fi justificată, de exemplu, din motive legate de protecția sănătății publice, dacă măsura este adecvată obiectivului și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia (144).

Prestatorii de servicii de externalizare a logisticii (fulfillment service)

Întreprinderile de externalizare a logisticii (145) reprezintă un nou model de afaceri generat de comerțul electronic. Produsele oferite de operatorii online sunt în general stocate în întreprinderi de externalizare a logisticii situate în UE pentru a garanta livrarea rapidă către consumatorii din UE. Aceste entități furnizează servicii altor operatori economici. Ei depozitează produse și, după primirea comenzilor, împachetează produsele și le livrează clienților. Uneori, ele se ocupă, de asemenea, și de procesul de returnare. Există o gamă largă de scenarii de exploatare pentru prestarea serviciilor de externalizare a logisticii. Unele întreprinderi de externalizare a logisticii oferă toate serviciile enumerate maisus, în timp ce altele le acoperă doar parțial. Dimensiunea și amploarea lor variază, de asemenea, de la operatori la nivel mondial la microîntreprinderi.

Activitățile îndeplinite de prestatorii de externalizare a logisticii, astfel cum se descrie mai sus, merg dincolo de cele îndeplinite de prestatorii de servicii de coletărie, care oferă servicii de vămuire, de sortare, de transport și de livrarea coletelor. Complexitatea modelului de afaceri pe care aceștia îl oferă face ca prestatorii de servicii de externalizarea logisticii să reprezinte un element necesar al lanțului de aprovizionare și, prin urmare, pot fi considerați ca luând parte la furnizarea unui produs și, ulterior, la introducerea sa pe piață. Așadar, în cazul în care prestatorii de servicii de externalizare a logisticii prestează servicii conform descrierii de mai sus, care merg dincolo de cele prestate de prestatorii de servicii de coletărie, aceștia ar trebui considerați distribuitori și ar trebui să îndeplinească responsabilitățile juridice corespunzătoare.

Ținând seama de varietatea tipurilor de întreprinderi de externalizare a logisticii și de servicii pe care acestea le prestează, analiza modelului economic al unor operatori ar putea conchide că aceștia sunt importatori sau reprezentanți autorizați.

NOTE:

(132) Prin „grija cuvenită” se înțelege efortul depus de o parte, în mod normal prudentă sau rezonabilă, pentru a evita orice prejudiciu adus altei părți, ținând cont de circumstanțe. Aceasta se referă la nivelul de judecată, de grijă, de prudență, de hotărâre și de activitate așteptat în mod rezonabil de la o persoană în împrejurări deosebite.

(133) Articolul R5 alineatul (1) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(134) Articolul R5 alineatul (2) primul paragraf din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(135) În cazul în care legislația de armonizare a Uniunii solicită în mod expres ca produsul să fie însoțit de declarația de conformitate UE, distribuitorul trebuie să se asigure de îndeplinirea acestei cerințe.

(136) Nu toată legislația de armonizare a Uniunii impune atât instrucțiuni, cât și informații privind siguranța, deoarece nu toata legislația de armonizare a Uniunii este legată de siguranță.

(137) A se vedea obligațiile producătorului de la punctul 3.1 și obligațiile importatorului de la punctul 3.3.

(138) Articolul R5 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(139) Articolul R5 alineatul (2) al doilea paragraf și articolul R5 alineatul (4) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(140) Cererea motivată nu înseamnă neapărat o decizie oficială din partea unei autorități. În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 765/2008, „autoritățile de supraveghere a pieței pot să solicite operatorilor economici să pună la dispoziție documentația și informațiile pe care acestea le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor”. Pentru ca o cerere să fie motivată, este suficient ca autoritatea de supraveghere a pieței să explice contextul în care informațiile sunt solicitate (de exemplu, controlul privind caracteristicile specifice ale produselor, controalele prin sondaj etc.).

(141) Articolul R5 alineatul (5) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(142) Articolul R7 alineatul (2) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(143) Articolul R5 alineatul (3) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

(144) A se vedea Hotărârea Curții de Justiție: cauza C-271/92.

(145) Astfel cum se precizează în partea introductivă, în prezent au loc procese de reflecție mai focalizate cu privire la diferite aspecte ale cadrului juridic al Uniunii aplicabil vânzărilor online, iar prezentul ghid nu aduce atingere niciunei viitoare interpretări și orientări specifice care ar putea apărea cu privire la aceste aspecte.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)