3.3. IMPORTATORUL

3.3. IMPORTATORUL

 

— Importatorul este o persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care introduce pe piața Uniunii un produs provenit dintr-o țară terță.

— Obligațiile acestuia sunt definite pe baza celor ale producătorului.

Importatorul este operatorul economic stabilit în Uniune care introduce pe piața Uniunii un produs provenit dintr-o țară terță. Acestuia îi revin responsabilități importante și clar definite în cadrul legislației de armonizare a Uniunii (121) (122). Responsabilitățile sale sunt, în mare măsură, definite pe baza celor care îi revin unui producător stabilit în UE.

Importatorul trebuie să se asigure că producătorul și-a îndeplinit în mod corect obligațiile. Importatorul nu este un simplu revânzător de produse, ci are un rol esențial, garantând conformitatea produselor importate.

Prin importator se înțelege orice persoană fizică sau juridică ce introduce pe piața UE un produs provenit dintr-o țară terță. În general, anterior introducerii pe piață a unui produs, importatorul trebuie să se asigure că:

1. procedura adecvată de evaluare a conformității a fost efectuată de producător. Dacă are cea mai mică îndoială cu privire la conformitatea produsului, importatorul trebuie să renunțe la a-l introduce pe piață. Dacă produsul a fost deja introdus pe piață, importatorul trebuie să ia măsuri corective (123). În ambele cazuri, este posibil să fie necesară contactarea producătorului pentru a elimina orice îndoială în ceea ce privește conformitatea produsului;

2. producătorul a întocmit documentația tehnică, a aplicat marcajul de conformitate relevant (de exemplu, marcajul CE), și-a îndeplinit obligațiile în materie de trasabilitate și, dacă este cazul, a anexat produsului instrucțiunile și informațiile privind siguranța, într-o limbă ușor de înțeles pentru consumatori și pentru ceilalți utilizatori finali, stabilită de statul membru în cauză (124).

Aceste obligații au scopul de a garanta că importatorii sunt conștienți de faptul că lor le revine responsabilitatea de a nu introduce pe piață decât produse conforme (125). De asemenea, acestea nu implică nici necesitatea ca importatorii să recurgă sistematic la proceduri de control suplimentare sau la teste (efectuate de către părți terțe), nici nu îi împiedică pe aceștia din urmă să acționeze în acest sens.

De asemenea, importatorul trebuie:

— să indice următoarele trei elemente: (1) denumirea sa, (2) denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și (3) adresa la care poate fi contactat, pe produs sau, atunci când acest lucru nu este posibil din cauza dimensiunii sau a caracteristicilor fizice ale produsului ori deoarece ambalajul ar trebui să fie deschis, pe ambalaj și/sau (126) pe documentele care îl însoțesc (127). Aceasta nu trebuie să afecteze vizibilitatea informațiilor privind siguranța imprimate pe produs sau pe documentele care îl însoțesc;

— să se asigure că, atât timp cât un produs se află în responsabilitatea sa, condițiile de depozitare sau de transport nu compromit conformitatea acestuia cu cerințele stabilite în legislația în vigoare;

să păstreze o copie a declarației de conformitate UE timp de 10 de ani de la data introducerii pe piață a produsului (128) sau pentru perioada specificată în actul relevant de armonizare al Uniunii;

să se asigure că documentația tehnică poate, la cerere, să fie pusă la dispoziția autorității naționale competente (129). Importatorul trebuie să coopereze cu autoritatea respectivă și, în urma unei cereri motivate (130), să îi furnizeze acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea produsului, într-o limbă ușor de înțeles pentru autoritatea în cauză. Ideea este că autoritatea națională poate accepta o limbă pe care o înțelege și care este diferită de limba (limbile) națională (naționale). Limba aleasă este stabilită de comun acord cu autoritatea și poate fi o limbă terță dacă aceasta este acceptată de autoritate.

În cazul unei cereri motivate, este suficient ca importatorul să furnizeze partea din documentația tehnică referitoare la neconformitatea invocată și care permite să se demonstreze că problema a fost rezolvată de producător. Prin urmare, orice cerere de traducere a documentației tehnice ar trebui limitată la aceste părți ale documentației;

să identifice, la cererea autorităților de supraveghere a pieței, orice operator economic care i-a furnizat un produs și orice operator economic căruia i-a furnizat un produs. Acesta trebuie să fie în măsură să comunice informațiile respective pentru o perioadă de 10 ani de la data la care i-a fost furnizat produsul și pentru o perioadă de 10 ani dela data la care el însuși a furnizat produsul.

Mai mult, în temeiul anumitor acte de armonizare ale Uniunii, importatorul, la fel ca producătorul, poate fi obligat să efectueze sau să solicite efectuarea testării prin eșantionare cu privire la produse care sunt deja introduse pe piață (131).

De asemenea, importatorii care au motive să creadă că un produs pe care l-au introdus pe piață nu este conform cu legislația relevantă de armonizare a Uniunii iau imediat acțiunile corective care se impun pentru a aduce produsul respectiv în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, dacă este cazul. În plus, în cazul în care produsul prezintă un risc, importatorii informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente.

Importatorul nu are nevoie de un mandat din partea producătorului și nu trebuie să aibă o relație preferențială cu producătorul, spre deosebire de reprezentantul autorizat. Cu toate acestea, pentru a-și îndeplini responsabilitățile, importatorul trebuie să garanteze că poate fi stabilit un contact cu producătorul (de exemplu, pentru a pune documentația tehnică la dispoziția autorității solicitante).

Importatorul poate dori să efectueze sarcini administrative în numele producătorului. În acest caz, importatorul trebuie să fie desemnat explicit de către producător pentru a putea acționa în calitate de reprezentant autorizat.

NOTE:

(121) În sensul prezentului ghid, prin „importuri” se înțelege produsele fabricate în țări terțe și introduse pe piața Uniunii. Produsele fabricate într-un stat membru și introduse pe piață în alt stat membru nu constituie „importuri”, deoarece operațiunea este realizată în cadrul pieței interne a Uniunii.

(122) Importatorul nu este neapărat persoana care transportă produsul, dar poate fi persoana în numele căreia este efectuată această activitate logistică.

(123) A se vedea capitolul privind supravegherea pieței.

(124) Nu toată legislația de armonizare a Uniunii impune atât instrucțiuni, cât și informații privind siguranța, deoarece nu toate legislația de armonizare a Uniunii este legată de siguranță.

(125) Având în vedere aceste obligații, se consideră, în general, o bună practică faptul că importatorii: fac trimitere la legislația în vigoare a UE în contractul încheiat cu furnizorul lor (menționând obligațiile producătorului în temeiul dreptului Uniunii); se asigură că au acces la dosarul tehnic sau se asigură că producătorul a semnat o obligație prin care se angajează să furnizeze documentația tehnică la cererea autorităților de supraveghere a pieței.

(126) Depinde de legislația de armonizare aplicabilă a Uniunii.

(127) Trebuie subliniat că unele acte legislative sectoriale de armonizare ale Uniunii pot să prevadă cerințe mai stricte.

(128) Este vorba despre ultima unitate a modelului de produs introdusă pe piață.

(129) Importatorii nu sunt obligați să dețină o copie a documentației tehnice, dar trebuie să se asigure că aceasta este pusă la dispoziția autorităților relevante, la cerere. Chiar dacă nu este vorba despre o obligație explicită, este recomandat ca importatorul să solicite producă­torului un document scris oficial care să garanteze că documentația va fi disponibilă la cererea autorităților de supraveghere.

(130) Cererea motivată nu înseamnă neapărat o decizie oficială din partea unei autorități. În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 765/2008, „autoritățile de supraveghere a pieței pot să solicite operatorilor economici săpună la dispoziție documentația și informațiile pe care acestea le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor”. Pentru ca o cerere să fie motivată, este suficient ca autoritatea de supraveghere a pieței să explice contextul în care informațiile sunt solicitate (de exemplu, controlul privind caracteristicile specifice ale produselor, controalele prin sondaj etc.).

(131) Articolul R4 alineatul (6) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)