3.3. IMPORTATORUL

 

— Importatorul este o persoana fizica sau juridica stabilita in Uniune care introduce pe piata Uniunii un produs provenit dintr-o tara terta.

— Obligatiile acestuia sunt definite pe baza celor ale producatorului.

Importatorul este operatorul economic stabilit in Uniune care introduce pe piata Uniunii un produs provenit dintr-o tara terta. Acestuia ii revin responsabilitati importante si clar definite in cadrul legislatiei de armonizare a Uniunii (121) (122). Responsabilitatile sale sunt, in mare masura, definite pe baza celor care ii revin unui producator stabilit in UE.

Importatorul trebuie sa se asigure ca producatorul si-a indeplinit in mod corect obligatiile. Importatorul nu este un simplu revanzator de produse, ci are un rol esential, garantand conformitatea produselor importate.

Prin importator se intelege orice persoana fizica sau juridica ce introduce pe piata UE un produs provenit dintr-o tara terta. In general, anterior introducerii pe piata a unui produs, importatorul trebuie sa se asigure ca:

1. procedura adecvata de evaluare a conformitatii a fost efectuata de producator. Daca are cea mai mica indoiala cu privire la conformitatea produsului, importatorul trebuie sa renunte la a-l introduce pe piata. Daca produsul a fost deja introdus pe piata, importatorul trebuie sa ia masuri corective (123). In ambele cazuri, este posibil sa fie necesara contactarea producatorului pentru a elimina orice indoiala in ceea ce priveste conformitatea produsului;

2. producatorul a intocmit documentatia tehnica, a aplicat marcajul de conformitate relevant (de exemplu, marcajul CE), si-a indeplinit obligatiile in materie de trasabilitate si, daca este cazul, a anexat produsului instructiunile si informatiile privind siguranta, intr-o limba usor de inteles pentru consumatori si pentru ceilalti utilizatori finali, stabilita de statul membru in cauza (124).

Aceste obligatii au scopul de a garanta ca importatorii sunt constienti de faptul ca lor le revine responsabilitatea de a nu introduce pe piata decat produse conforme (125). De asemenea, acestea nu implica nici necesitatea ca importatorii sa recurga sistematic la proceduri de control suplimentare sau la teste (efectuate de catre parti terte), nici nu ii impiedica pe acestia din urma sa actioneze in acest sens.

De asemenea, importatorul trebuie:

— sa indice urmatoarele trei elemente: (1) denumirea sa, (2) denumirea comerciala inregistrata sau marca inregistrata si (3) adresa la care poate fi contactat, pe produs sau, atunci cand acest lucru nu este posibil din cauza dimensiunii sau a caracteristicilor fizice ale produsului ori deoarece ambalajul ar trebui sa fie deschis, pe ambalaj si/sau (126) pe documentele care il insotesc (127). Aceasta nu trebuie sa afecteze vizibilitatea informatiilor privind siguranta imprimate pe produs sau pe documentele care il insotesc;

— sa se asigure ca, atat timp cat un produs se afla in responsabilitatea sa, conditiile de depozitare sau de transport nu compromit conformitatea acestuia cu cerintele stabilite in legislatia in vigoare;

— sa pastreze o copie a declaratiei de conformitate UE timp de 10 de ani de la data introducerii pe piata a produsului (128) sau pentru perioada specificata in actul relevant de armonizare al Uniunii;

— sa se asigure ca documentatia tehnica poate, la cerere, sa fie pusa la dispozitia autoritatii nationale competente (129). Importatorul trebuie sa coopereze cu autoritatea respectiva si, in urma unei cereri motivate (130), sa ii furnizeze acesteia toate informatiile si documentatia necesare pentru a demonstra conformitatea produsului, intr-o limba usor de inteles pentru autoritatea in cauza. Ideea este ca autoritatea nationala poate accepta o limba pe care o intelege si care este diferita de limba (limbile) nationala (nationale). Limba aleasa este stabilita de comun acord cu autoritatea si poate fi o limba terta daca aceasta este acceptata de autoritate.

In cazul unei cereri motivate, este suficient ca importatorul sa furnizeze partea din documentatia tehnica referitoare la neconformitatea invocata si care permite sa se demonstreze ca problema a fost rezolvata de producator. Prin urmare, orice cerere de traducere a documentatiei tehnice ar trebui limitata la aceste parti ale documentatiei;

— sa identifice, la cererea autoritatilor de supraveghere a pietei, orice operator economic care i-a furnizat un produs si orice operator economic caruia i-a furnizat un produs. Acesta trebuie sa fie in masura sa comunice informatiile respective pentru o perioada de 10 ani de la data la care i-a fost furnizat produsul si pentru o perioada de 10 ani dela data la care el insusi a furnizat produsul.

Mai mult, in temeiul anumitor acte de armonizare ale Uniunii, importatorul, la fel ca producatorul, poate fi obligat sa efectueze sau sa solicite efectuarea testarii prin esantionare cu privire la produse care sunt deja introduse pe piata (131).

De asemenea, importatorii care au motive sa creada ca un produs pe care l-au introdus pe piata nu este conform cu legislatia relevanta de armonizare a Uniunii iau imediat actiunile corective care se impun pentru a aduce produsul respectiv in conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, daca este cazul. In plus, in cazul in care produsul prezinta un risc, importatorii informeaza imediat in acest sens autoritatile nationale competente.

Importatorul nu are nevoie de un mandat din partea producatorului si nu trebuie sa aiba o relatie preferentiala cu producatorul, spre deosebire de reprezentantul autorizat. Cu toate acestea, pentru a-si indeplini responsabilitatile, importatorul trebuie sa garanteze ca poate fi stabilit un contact cu producatorul (de exemplu, pentru a pune documentatia tehnica la dispozitia autoritatii solicitante).

Importatorul poate dori sa efectueze sarcini administrative in numele producatorului. In acest caz, importatorul trebuie sa fie desemnat explicit de catre producator pentru a putea actiona in calitate de reprezentant autorizat.

NOTE:

(121) In sensul prezentului ghid, prin „importuri” se intelege produsele fabricate in tari terte si introduse pe piata Uniunii. Produsele fabricate intr-un stat membru si introduse pe piata in alt stat membru nu constituie „importuri”, deoarece operatiunea este realizata in cadrul pietei interne a Uniunii.

(122) Importatorul nu este neaparat persoana care transporta produsul, dar poate fi persoana in numele careia este efectuata aceasta activitate logistica.

(123) A se vedea capitolul privind supravegherea pietei.

(124) Nu toata legislatia de armonizare a Uniunii impune atat instructiuni, cat si informatii privind siguranta, deoarece nu toate legislatia de armonizare a Uniunii este legata de siguranta.

(125) Avand in vedere aceste obligatii, se considera, in general, o buna practica faptul ca importatorii: fac trimitere la legislatia in vigoare a UE in contractul incheiat cu furnizorul lor (mentionand obligatiile producatorului in temeiul dreptului Uniunii); se asigura ca au acces la dosarul tehnic sau se asigura ca producatorul a semnat o obligatie prin care se angajeaza sa furnizeze documentatia tehnica la cererea autoritatilor de supraveghere a pietei.

(126) Depinde de legislatia de armonizare aplicabila a Uniunii.

(127) Trebuie subliniat ca unele acte legislative sectoriale de armonizare ale Uniunii pot sa prevada cerinte mai stricte.

(128) Este vorba despre ultima unitate a modelului de produs introdusa pe piata.

(129) Importatorii nu sunt obligati sa detina o copie a documentatiei tehnice, dar trebuie sa se asigure ca aceasta este pusa la dispozitia autoritatilor relevante, la cerere. Chiar daca nu este vorba despre o obligatie explicita, este recomandat ca importatorul sa solicite produca­torului un document scris oficial care sa garanteze ca documentatia va fi disponibila la cererea autoritatilor de supraveghere.

(130) Cererea motivata nu inseamna neaparat o decizie oficiala din partea unei autoritati. In conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 765/2008, „autoritatile de supraveghere a pietei pot sa solicite operatorilor economici sapuna la dispozitie documentatia si informatiile pe care acestea le considera necesare pentru indeplinirea sarcinilor lor”. Pentru ca o cerere sa fie motivata, este suficient ca autoritatea de supraveghere a pietei sa explice contextul in care informatiile sunt solicitate (de exemplu, controlul privind caracteristicile specifice ale produselor, controalele prin sondaj etc.).

(131) Articolul R4 alineatul (6) din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)