2.3. INTRODUCEREA PE PIAȚĂ

2.3. INTRODUCEREA PE PIAȚĂ

 

— Un produs este introdus pe piață atunci când este pus la dispoziție pentru prima dată pe piața Uniunii.

— Produsele puse la dispoziție pe piață trebuie să fie conforme cu legislația de armonizare a Uniunii aflată în vigoare la momentul introducerii pe piață.

În scopul legislației de armonizare a Uniunii, un produs este introdus pe piață atunci când este pus la dispoziție pentru prima dată pe piața Uniunii. Această operațiune este rezervată fie unui producător, fie unui importator, ceea ce înseamnă că producătorul și importatorul sunt singurii operatori economici care introduc produse pe piață (49). Atunci când un producător sau un importator furnizează pentru prima dată un produs unui distribuitor (50) sau unui utilizator final, operațiunea este desemnată întotdeauna în termeni juridici ca „introducere pe piață”. Orice furnizare ulterioară, de exemplu, de la un distribuitor la altul sau de la un distribuitor la un utilizator final se definește ca punere la dispoziție.

La fel ca în cazul „punerii la dispoziție”, conceptul de introducere pe piață se aplică fiecărui produs individual și nu unui tip de produs, indiferent dacă acesta a fost fabricat ca o unitate individuală sau în serie. În consecință, chiar dacă un model sau un tip de produs a fost furnizat înainte de intrarea în vigoare a noii legislații de armonizare a Uniunii care stabilește noile cerințe obligatorii, orice unitate de același model sau de același tip introdusă pe piață după ce noile cerințe au devenit aplicabile trebuie să fie în conformitate cu acestea.

Introducerea pe piață a unui produs presupune o ofertă sau un acord (scris sau verbal) între două sau mai multe persoane fizice sau juridice în vederea transferului proprietății, al posesiei sau al oricărui alt drept în ceea ce privește produsul în cauză după ce a avut loc faza de fabricație (51). Transferul se poate efectua contra cost sau gratuit. Acesta nu necesită cedarea fizică a produsului.

Se consideră că introducerea pe piață nu a avut loc atunci când un produs:

— este fabricat pentru uz propriu. Cu toate acestea, unele acte legislative de armonizare ale Uniunii vizează produse fabricate pentru uz propriu (52) (53);

— este cumpărat de un consumator într-o țară terță atunci când este prezent fizic în țara respectivă (54) și este adus de consumator în UE pentru uzul propriu al persoanei respective;

— este transferat de către producătorul dintr-o țară terță unui reprezentant autorizat din Uniune la care producătorul a făcut apel pentru a se asigura de conformitatea produsului cu legislația de armonizare a Uniunii (55);

— este introdus dintr-o țară terță pe teritoriul vamal al UE în regim de tranzit, este plasat în zone libere, în antrepozite, în depozitare temporară sau conform unor alte proceduri vamale speciale (admitere temporară sau perfecționare activă) (56);

— este fabricat într-un stat membru în vederea exportării într-o țară terță (este vorba și despre componente furnizate unui producător pentru a fi încorporate într-un produs finit destinat a fi exportat într-o țară terță);

— este transferat în vederea testării sau validării unor unități de pre-producție, considerate încă în faza de producție;

— este expus sau utilizat în condiții controlate (57) în cadrul unor târguri comerciale, expoziții sau demonstrații (58); sau

— se află în locurile de depozitare ale producătorului (sau ale reprezentantului său autorizat stabilit în Uniune) sau ale importatorului, unde produsul nu este încă pus la dispoziție, cu alte cuvinte, atunci când nu este livrat în vederea distribuției, consumului sau utilizării, cu excepția cazului în care legislația aplicabilă de armonizare a Uniunii prevede altfel.

Produsele oferite spre vânzare de către operatorii online (59) (60) cu sediul în UE sunt considerate a fi fost introduse pe piața Uniunii, indiferent de cine le-a introdus pe piață (operator online, importator etc.). Produsele oferite spre vânzare de comercianți online cu sediul în afara UE sunt considerate a fi introduse pe piața Uniunii în cazul în care vânzările vizează în mod specific consumatorii UE sau alți utilizatori finali. Evaluarea dacă un site web din UE sau din afara acesteia vizează consumatorii din UE trebuie să se efectueze de la caz la caz, luând în considerare factori relevanți cum ar fi zonele geografice către care livrarea este posibilă, limbile disponibile utilizate pentru efectuarea comenzilor, posibilitățile de plată etc. (61) În cazul în care un operator online livrează în UE, acceptă plățile efectuate de consumatori sau utilizatori finali din UE și utilizează limbi ale UE, atunci se poate considera că operatorul a ales în mod expres să furnizeze produse pentru consumatorii din UE sau alți utilizatori finali. Operatorii online pot oferi spre vânzare un produs sau un tip de produs individual care a fost deja fabricat. În cazul în care oferta se referă la un tip de produs, introducerea pe piață va avea loc numai după finalizarea fazei de fabricație.

Întrucât produsele oferite spre vânzare de către un operator online este probabil să fie (sau să fi fost deja) comandate de către consumatori sau întreprinderi din UE, acestea sunt furnizate în contextul unei activități comerciale prin intermediul vânzărilor online. În general, produsele sunt oferite spre vânzare online în schimbul unei plăți. Cu toate acestea, furnizarea de produse gratuit poate constitui, de asemenea, o activitate comercială(62). În ceea ce privește vânzările de laconsumator la consumator (C2C), ele nu sunt în general considerate activități comerciale. Cu toate acestea, evaluarea dacă un produs C2C este furnizat în cadrul unei activități comerciale trebuie să fie efectuată de la caz la caz, ținând seama de toate criteriile relevante, precum regularitatea furnizărilor, intenția furnizorului etc(63).

Efectul juridic este că produsele oferite spre vânzare de către operatorii online trebuie să respecte toate normele UE aplicabile atunci când sunt introduse pe piață (64). O astfel de respectare poate fi verificată fizic de către autoritățile competente atunci când produsele se află în jurisdicția lor, cel mai devreme, la autoritățile vamale.

În plus, produsele oferite de operatorii online sunt stocate în întreprinderi de externalizare a logisticii (fulfillment houses) situate în UE pentru a garanta livrarea rapidă către consumatorii UE. În consecință, se consideră că produsele depozitate în astfel de întreprinderi de externalizare a logisticii au fost furnizate în vederea distribuției, consumului sau utilizării pe piața UE și, prin urmare, că ele au fost introduse pe piața UE. În cazul în care un operator online utilizează o întreprindere de întreprinderi de externalizare a logisticii, prin expedierea produselor către întreprinderile de externalizare a logisticii din UE, produsele se află în faza de distribuție a lanțului de aprovizionare (65).

Introducerea pe piață este momentul cel mai important în ceea ce privește aplicarea legislației armonizate a Uniunii (66). Atunci când sunt puse la dispoziție pe piață, produsele trebuie să fie conforme cu legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă la momentul introducerii lor pe piață. În consecință, noile produse fabricate pe teritoriul Uniunii și toate produsele importate din țări terțe – indiferent dacă sunt noi sau folosite – trebuie să fie conforme cu dispozițiile legislației de armonizare a Uniunii aplicabile la momentul introducerii lor pe piață, și anume la momentul primei lor puneri la dispoziție pe piața Uniunii. Odată introduse pe piață, produsele conforme pot, ulterior, să fie puse la dispoziție pe tot parcursul lanțului de distribuție fără considerații suplimentare, inclusiv în cazul revizuirii legislației aplicabile saua standardelor armonizate relevante, cu excepția cazului în care legislația prevede altfel.

În cadrul supravegherii pieței, statele membre sunt obligate să garanteze că pe piață se află numai produse sigure și conforme (67). Produsele folosite, prezente pe piața Uniunii, beneficiază de libera circulație în conformitate cu principiile stabilite la articolele 34 și 36 din TFUE. Trebuie subliniat că produsele puse la dispoziția consumatorilor în cadrul unei activități comerciale intră sub incidența directivei DSGP.

NOTE:

(49) Directiva 95/16/CE privind ascensoarele utilizează, de asemenea, conceptul de „instalator” care introduce pe piață.

(50) Lanțul de distribuție poate fi, de asemenea, lanțul comercial al producătorului sau al reprezentantului autorizat.

(51) O ofertă sau un acord încheiat înainte de finalizarea fazei de fabricație nu poate fi considerat introducere pe piață (de exemplu, o ofertă pentru fabricarea unui produs în conformitate cu anumite specificații convenite de părțile la un contract, în cazul în care produsul va fi fabricat și livrat doar într-o fază ulterioară).

(52) A se vedea, de exemplu, Directiva privind echipamentele, Directiva privind mijloacele de măsurare, Directiva ATEX, Directiva privind explozivii de uz civil.

(53) În cazul în care legislația de armonizare a Uniunii vizează consumul propriu, aceasta nu se referă la producția pentru uz propriu de către o persoană fizică într-un context necomercial.

(54) Această excepție nu include produsele care sunt expediate de operatorul economic către consumatorii din UE, cum este cazul produselor achiziționate online și livrate către UE.

(55) În cazul reprezentantului autorizat, a se vedea secțiunea 3.2.

(56) A se vedea Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar. În conformitate cu regulamentul menționat, mărfurile necomunitare plasate într-o zonă liberă sau sub un regim vamal suspensiv fac obiectul unei supravegheri vamale și nu beneficiază de libera circulație în cadrul pieței interne. Înainte de a putea beneficia de liberă circulație pe piața internă, mărfurile trebuie să fie declarate pentru punerea în liberă circulație. Aceasta implică aplicarea unor măsuri de politică comercială, îndeplinirea celorlalte formalități stabilite cu privire la importul mărfurilor, precum și aplicarea tuturor taxelor datorate în mod legal.

(57) Prototipul trebuie să fie sigur și supus unei supravegheri și unui control complet. Prin „condiții controlate” se înțelege prezența unor operatori experți, a unor restricții în ceea ce privește contactul publicului cu produsul, evitarea interacțiunilor necorespunzătoare cu alte produse vecine etc.

(58) Cu toate acestea, în astfel de circumstanțe, un semn vizibil trebuie să indice în mod clar că produsul în cauză nu poate fi introdus pe piață sau pus în funcțiune până la punerea sa în conformitate.

(59) Astfel cum se precizează în partea introductivă, în prezent au loc procese de reflecție mai focalizate cu privire la diferite aspecte ale cadrului juridic al Uniunii aplicabil vânzărilor online, iar prezentul ghid nu aduce atingere niciunei viitoare interpretări și orientări specifice care ar putea apărea cu privire la aceste aspecte.

(60) Un operator online nu înseamnă o nouă categorie de operator economic, însă termenul este utilizat pentru a desemna operatorii economici tradiționali (producători, importatori, distribuitori) care își desfășoară activitatea numai sau în principal online.

(61) Hotărârea CJUE din 12 iulie 2011, cauza C-324/09, L’Oréal vs. eBay, p. 65. Deși cadrul juridic este diferit, acest element al hotărârii poate fi luat în considerare în acest context.

(62) De exemplu, în contextul ofertelor combinate, Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori de pe piața internă definește „practicile comerciale ale întreprinderilor față de consumatori” ca fiind orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea și comercializarea, efectuată de un comerciant, în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori.

(63) Un element care ar putea, de asemenea, să fie luat în considerare este faptul că Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale definește noțiunea de „comerciant” ca fiind orice persoană fizică sau juridică ce acționează, în legătură cu practicile comerciale reglementate de prezenta directivă, în scopuri care se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală și orice persoană care acționează în numele sau în beneficiul unui comerciant. În mod similar, Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor definește noțiunea de „comerciant” ca fiind orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau în contul ei, în scopuri ce țin de activitatea sa comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională în legătură cu contractele care fac obiectul prezentei directive.

(64) În cazul în care produsele sunt vândute online, marcajul CE și orice avertismente, informații și etichete obligatorii conform legislației aplicabile ar trebui să fie indicate pe respectivul site web; acestea ar trebui să fie vizibile în mod clar și în întregime înainte ca respectivul consumator să efectueze achiziția.

(65) Această explicație nu încearcă să soluționeze problema răspunderii intermediare, iar termenul „operator online” utilizat în acest context nu poate acoperi astfel de intermediari.

(66) Proiectarea în conformitate cu cerințele esențiale ale actului juridic aplicabil, evaluarea riscurilor și a conformității care urmează, eliberarea unei declarații de conformitate, cerințele în materie de marcaj (marcajul CE, numele și adresa producătorului etc.), precum și întocmirea dosarului tehnic trebuie să fi fost efectuate de către producător la momentul introducerii pe piață.

(67) Pentru supravegherea pieței, a se vedea capitolul 7.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)