2.3. INTRODUCEREA PE PIATĂ

 

— Un produs este introdus pe piata atunci cand este pus la dispozitie pentru prima data pe piata Uniunii.

— Produsele puse la dispozitie pe piata trebuie sa fie conforme cu legislatia de armonizare a Uniunii aflata in vigoare la momentul introducerii pe piata.

In scopul legislatiei de armonizare a Uniunii, un produs este introdus pe piata atunci cand este pus la dispozitie pentru prima data pe piata Uniunii. Aceasta operatiune este rezervata fie unui producator, fie unui importator, ceea ce inseamna ca producatorul si importatorul sunt singurii operatori economici care introduc produse pe piata (49). Atunci cand un producator sau un importator furnizeaza pentru prima data un produs unui distribuitor (50) sau unui utilizator final, operatiunea este desemnata intotdeauna in termeni juridici ca „introducere pe piata”. Orice furnizare ulterioara, de exemplu, de la un distribuitor la altul sau de la un distribuitor la un utilizator final se defineste ca punere la dispozitie.

La fel ca in cazul „punerii la dispozitie”, conceptul de introducere pe piata se aplica fiecarui produs individual si nu unui tip de produs, indiferent daca acesta a fost fabricat ca o unitate individuala sau in serie. In consecinta, chiar daca un model sau un tip de produs a fost furnizat inainte de intrarea in vigoare a noii legislatii de armonizare a Uniunii care stabileste noile cerinte obligatorii, orice unitate de acelasi model sau de acelasi tip introdusa pe piata dupa ce noile cerinte au devenit aplicabile trebuie sa fie in conformitate cu acestea.

Introducerea pe piata a unui produs presupune o oferta sau un acord (scris sau verbal) intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice in vederea transferului proprietatii, al posesiei sau al oricarui alt drept in ceea ce priveste produsul in cauza dupa ce a avut loc faza de fabricatie (51). Transferul se poate efectua contra cost sau gratuit. Acesta nu necesita cedarea fizica a produsului.

Se considera ca introducerea pe piata nu a avut loc atunci cand un produs:

— este fabricat pentru uz propriu. Cu toate acestea, unele acte legislative de armonizare ale Uniunii vizeaza produse fabricate pentru uz propriu (52) (53);

— este cumparat de un consumator intr-o tara terta atunci cand este prezent fizic in tara respectiva (54) si este adus de consumator in UE pentru uzul propriu al persoanei respective;

— este transferat de catre producatorul dintr-o tara terta unui reprezentant autorizat din Uniune la care producatorul a facut apel pentru a se asigura de conformitatea produsului cu legislatia de armonizare a Uniunii (55);

— este introdus dintr-o tara terta pe teritoriul vamal al UE in regim de tranzit, este plasat in zone libere, in antrepozite, in depozitare temporara sau conform unor alte proceduri vamale speciale (admitere temporara sau perfectionare activa) (56);

— este fabricat intr-un stat membru in vederea exportarii intr-o tara terta (este vorba si despre componente furnizate unui producator pentru a fi incorporate intr-un produs finit destinat a fi exportat intr-o tara terta);

— este transferat in vederea testarii sau validarii unor unitati de pre-productie, considerate inca in faza de productie;

— este expus sau utilizat in conditii controlate (57) in cadrul unor targuri comerciale, expozitii sau demonstratii (58); sau

— se afla in locurile de depozitare ale producatorului (sau ale reprezentantului sau autorizat stabilit in Uniune) sau ale importatorului, unde produsul nu este inca pus la dispozitie, cu alte cuvinte, atunci cand nu este livrat in vederea distributiei, consumului sau utilizarii, cu exceptia cazului in care legislatia aplicabila de armonizare a Uniunii prevede altfel.

Produsele oferite spre vanzare de catre operatorii online (59) (60) cu sediul in UE sunt considerate a fi fost introduse pe piata Uniunii, indiferent de cine le-a introdus pe piata (operator online, importator etc.). Produsele oferite spre vanzare de comercianti online cu sediul in afara UE sunt considerate a fi introduse pe piata Uniunii in cazul in care vanzarile vizeaza in mod specific consumatorii UE sau alti utilizatori finali. Evaluarea daca un site web din UE sau din afara acesteia vizeaza consumatorii din UE trebuie sa se efectueze de la caz la caz, luand in considerare factori relevanti cum ar fi zonele geografice catre care livrarea este posibila, limbile disponibile utilizate pentru efectuarea comenzilor, posibilitatile de plata etc. (61) In cazul in care un operator online livreaza in UE, accepta platile efectuate de consumatori sau utilizatori finali din UE si utilizeaza limbi ale UE, atunci se poate considera ca operatorul a ales in mod expres sa furnizeze produse pentru consumatorii din UE sau alti utilizatori finali. Operatorii online pot oferi spre vanzare un produs sau un tip de produs individual care a fost deja fabricat. In cazul in care oferta se refera la un tip de produs, introducerea pe piata va avea loc numai dupa finalizarea fazei de fabricatie.

Intrucat produsele oferite spre vanzare de catre un operator online este probabil sa fie (sau sa fi fost deja) comandate de catre consumatori sau intreprinderi din UE, acestea sunt furnizate in contextul unei activitati comerciale prin intermediul vanzarilor online. In general, produsele sunt oferite spre vanzare online in schimbul unei plati. Cu toate acestea, furnizarea de produse gratuit poate constitui, de asemenea, o activitate comerciala(62). In ceea ce priveste vanzarile de laconsumator la consumator (C2C), ele nu sunt in general considerate activitati comerciale. Cu toate acestea, evaluarea daca un produs C2C este furnizat in cadrul unei activitati comerciale trebuie sa fie efectuata de la caz la caz, tinand seama de toate criteriile relevante, precum regularitatea furnizarilor, intentia furnizorului etc(63).

Efectul juridic este ca produsele oferite spre vanzare de catre operatorii online trebuie sa respecte toate normele UE aplicabile atunci cand sunt introduse pe piata (64). O astfel de respectare poate fi verificata fizic de catre autoritatile competente atunci cand produsele se afla in jurisdictia lor, cel mai devreme, la autoritatile vamale.

In plus, produsele oferite de operatorii online sunt stocate in intreprinderi de externalizare a logisticii (fulfillment houses) situate in UE pentru a garanta livrarea rapida catre consumatorii UE. In consecinta, se considera ca produsele depozitate in astfel de intreprinderi de externalizare a logisticii au fost furnizate in vederea distributiei, consumului sau utilizarii pe piata UE si, prin urmare, ca ele au fost introduse pe piata UE. In cazul in care un operator online utilizeaza o intreprindere de intreprinderi de externalizare a logisticii, prin expedierea produselor catre intreprinderile de externalizare a logisticii din UE, produsele se afla in faza de distributie a lantului de aprovizionare (65).

Introducerea pe piata este momentul cel mai important in ceea ce priveste aplicarea legislatiei armonizate a Uniunii (66). Atunci cand sunt puse la dispozitie pe piata, produsele trebuie sa fie conforme cu legislatia de armonizare a Uniunii aplicabila la momentul introducerii lor pe piata. In consecinta, noile produse fabricate pe teritoriul Uniunii si toate produsele importate din tari terte – indiferent daca sunt noi sau folosite – trebuie sa fie conforme cu dispozitiile legislatiei de armonizare a Uniunii aplicabile la momentul introducerii lor pe piata, si anume la momentul primei lor puneri la dispozitie pe piata Uniunii. Odata introduse pe piata, produsele conforme pot, ulterior, sa fie puse la dispozitie pe tot parcursul lantului de distributie fara consideratii suplimentare, inclusiv in cazul revizuirii legislatiei aplicabile saua standardelor armonizate relevante, cu exceptia cazului in care legislatia prevede altfel.

In cadrul supravegherii pietei, statele membre sunt obligate sa garanteze ca pe piata se afla numai produse sigure si conforme (67). Produsele folosite, prezente pe piata Uniunii, beneficiaza de libera circulatie in conformitate cu principiile stabilite la articolele 34 si 36 din TFUE. Trebuie subliniat ca produsele puse la dispozitia consumatorilor in cadrul unei activitati comerciale intra sub incidenta directivei DSGP.

NOTE:

(49) Directiva 95/16/CE privind ascensoarele utilizeaza, de asemenea, conceptul de „instalator” care introduce pe piata.

(50) Lantul de distributie poate fi, de asemenea, lantul comercial al producatorului sau al reprezentantului autorizat.

(51) O oferta sau un acord incheiat inainte de finalizarea fazei de fabricatie nu poate fi considerat introducere pe piata (de exemplu, o oferta pentru fabricarea unui produs in conformitate cu anumite specificatii convenite de partile la un contract, in cazul in care produsul va fi fabricat si livrat doar intr-o faza ulterioara).

(52) A se vedea, de exemplu, Directiva privind echipamentele, Directiva privind mijloacele de masurare, Directiva ATEX, Directiva privind explozivii de uz civil.

(53) In cazul in care legislatia de armonizare a Uniunii vizeaza consumul propriu, aceasta nu se refera la productia pentru uz propriu de catre o persoana fizica intr-un context necomercial.

(54) Aceasta exceptie nu include produsele care sunt expediate de operatorul economic catre consumatorii din UE, cum este cazul produselor achizitionate online si livrate catre UE.

(55) In cazul reprezentantului autorizat, a se vedea sectiunea 3.2.

(56) A se vedea Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar. In conformitate cu regulamentul mentionat, marfurile necomunitare plasate intr-o zona libera sau sub un regim vamal suspensiv fac obiectul unei supravegheri vamale si nu beneficiaza de libera circulatie in cadrul pietei interne. Inainte de a putea beneficia de libera circulatie pe piata interna, marfurile trebuie sa fie declarate pentru punerea in libera circulatie. Aceasta implica aplicarea unor masuri de politica comerciala, indeplinirea celorlalte formalitati stabilite cu privire la importul marfurilor, precum si aplicarea tuturor taxelor datorate in mod legal.

(57) Prototipul trebuie sa fie sigur si supus unei supravegheri si unui control complet. Prin „conditii controlate” se intelege prezenta unor operatori experti, a unor restrictii in ceea ce priveste contactul publicului cu produsul, evitarea interactiunilor necorespunzatoare cu alte produse vecine etc.

(58) Cu toate acestea, in astfel de circumstante, un semn vizibil trebuie sa indice in mod clar ca produsul in cauza nu poate fi introdus pe piata sau pus in functiune pana la punerea sa in conformitate.

(59) Astfel cum se precizeaza in partea introductiva, in prezent au loc procese de reflectie mai focalizate cu privire la diferite aspecte ale cadrului juridic al Uniunii aplicabil vanzarilor online, iar prezentul ghid nu aduce atingere niciunei viitoare interpretari si orientari specifice care ar putea aparea cu privire la aceste aspecte.

(60) Un operator online nu inseamna o noua categorie de operator economic, insa termenul este utilizat pentru a desemna operatorii economici traditionali (producatori, importatori, distribuitori) care isi desfasoara activitatea numai sau in principal online.

(61) Hotararea CJUE din 12 iulie 2011, cauza C-324/09, L’Oréal vs. eBay, p. 65. Desi cadrul juridic este diferit, acest element al hotararii poate fi luat in considerare in acest context.

(62) De exemplu, in contextul ofertelor combinate, Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor fata de consumatori de pe piata interna defineste „practicile comerciale ale intreprinderilor fata de consumatori” ca fiind orice actiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitatea si comercializarea, efectuata de un comerciant, in directa legatura cu promovarea, vanzarea sau furnizarea unui produs catre consumatori.

(63) Un element care ar putea, de asemenea, sa fie luat in considerare este faptul ca Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale defineste notiunea de „comerciant” ca fiind orice persoana fizica sau juridica ce actioneaza, in legatura cu practicile comerciale reglementate de prezenta directiva, in scopuri care se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala sau liberala si orice persoana care actioneaza in numele sau in beneficiul unui comerciant. In mod similar, Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor defineste notiunea de „comerciant” ca fiind orice persoana fizica sau juridica, indiferent daca este publica sau privata, care actioneaza, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care actioneaza in numele sau in contul ei, in scopuri ce tin de activitatea sa comerciala, de afaceri, mestesugareasca sau profesionala in legatura cu contractele care fac obiectul prezentei directive.

(64) In cazul in care produsele sunt vandute online, marcajul CE si orice avertismente, informatii si etichete obligatorii conform legislatiei aplicabile ar trebui sa fie indicate pe respectivul site web; acestea ar trebui sa fie vizibile in mod clar si in intregime inainte ca respectivul consumator sa efectueze achizitia.

(65) Aceasta explicatie nu incearca sa solutioneze problema raspunderii intermediare, iar termenul „operator online” utilizat in acest context nu poate acoperi astfel de intermediari.

(66) Proiectarea in conformitate cu cerintele esentiale ale actului juridic aplicabil, evaluarea riscurilor si a conformitatii care urmeaza, eliberarea unei declaratii de conformitate, cerintele in materie de marcaj (marcajul CE, numele si adresa producatorului etc.), precum si intocmirea dosarului tehnic trebuie sa fi fost efectuate de catre producator la momentul introducerii pe piata.

(67) Pentru supravegherea pietei, a se vedea capitolul 7.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)