Cum considera „expertii” din Romania ca se indeplineste cerinta standardului de calitate la licitatii

Print Friendly, PDF & Email

Am citit recent articolul “ Modalitate de îndeplinire a standardului de calitate ISO 9001 (April 22, 2015 SCPA – Ceparu si IrimiaArticole, Articole achizitii 2015, Articole AEXA, Noutati Achizitii 2015, Noutati AP Ec. Milica Ecaterina Dobrotă”)

Din pacate, articolul induce in eroare cititorii din multe puncte de vedere.

ISO 9001 nu este un standard englezesc, cum este prezentat in articol, ci este un standard international adoptat uniform la nivel European. Tocmai de aceea este solicitat de Comisia Europeana in atatea directive europene. ISO 9001 a aparut in urma centralizarii regulilor de buna practica la nivel international. Dar ce conteaza daca in Romania avem noi propriile reguli…nu? De fapt, ce rost o fi avut sa trecem de la jungla la civilizatie?

Pentru a nu va lasa indusi in eroare de informatii false, cititi aici, direct de la sursa, despre ce inseamna, de fapt, ISO: http://www.iso.org/iso/home/about.htm :

ISO is an independent, non-governmental international organization with a membership of 163 national standards bodies. Through its members , it brings together experts to share knowledge and develop voluntary, consensus-based, market relevant International Standards that support innovation and provide solutions to global challenges. Our Central Secretariat is based in Geneva, Switzerland. Learn more about our structure and how we are governed

“163 national standards bodies” inseamna ca in organizatia ISO sunt membre 163 de Organisme Nationale de Acreditare din 163 de tari din intreaga lume…mai ales Europa, si chiar si ROMANIA!

Daca standardul a fost scris intr-o limba de circulatie internationala, asta il face “englezesc”? Aici: members puteti vedea lista integrala si veti constata ca la elaborarea standardului participa tari din intreaga lume, inclusiv ROMANIA.

Pe langa alte erori, articolul precizeaza:

“În practică, sunt multe societăţi care, din nevoia de a avea un bun control al întregii companii, de a răspunde cât mai bine nevoilor clienţilor, şi-au implementat propriile proceduri de management al calităţii, dar fără a solicita un audit extern, în vederea certificării ISO 9001. Documentele elaborate de aceştia dovedesc, fără niciun dubiu, că societatea aplică un sistem de control intern prin care se asigură un nivel corespunzător al calităţii. Date fiind cele expuse mai sus, nu există niciun motiv de excludere din procedură a unui ofertant care a prezentat un manual al calităţii propriu, demonstrând asigurarea unui nivel corespunzător al calităţii.”

Cum dovedesc “fara niciun dubiu” documentele elaborate ca societatea aplica sistemul de management al calitatii ISO 9001 daca nu sunt verificate/auditate de nimeni?

Cine poate sti ce este scris in acele pagini? Si cine si le asuma? Sau poate Autoritatea Contractanta verifica ea singura fiecare dintre zecile sau sutele de pagini ale Manualului si ale Procedurilor firmei si constata ea, de la sine putere, ca sunt conforme cu ISO 9001“fara niciun dubiu”?

Mai mult…cine citeste ce contine de fapt ISO 9001 sau ISO 14001 intelege imediat ca cerintele standardelor nu se invart nicidecum strict in jurul hartiilor…

Si atunci CINE isi asuma “fara niciun dubiu”, in calitate de terta parte, obiectiva si impartiala, ca firma ofertanta respecta cerintele legislative specifice domeniului sau de activitate si nu livreaza servicii sau produse in conditii care sa puna in pericol angajatul, consumatorul, mediul sau, in unele cazuri, chiar siguranta nationala?

“Pornind de la cerinţa din fişa de date, comisia de evaluare va analiza certificatul prin prisma identificării activităţii similare cu cea a obiectului contractului. De exemplu, dacă obiectul contractului este „lucrări tâmplărie aluminiu” iar în certificat se regăseşte doar „lucrări tâmplărie PVC”, comisia ar fi tentată să elimine din competiţie ofertantul. O astel de conduită pare a excede cadrul legislaţiei în vigoare şi, totodată, scopul pentru care a fost inclus filtru standardului de management. Aşa cum am prezentat anterior, o certificare de tip ISO 9001 se acordă ca probă de implementare a unui sistem de management al calităţii, pentru domeniul relevant de activitate al ofertantului. Astfel, operatorul economic, respectă standardul de management, indiferent dacă el face lucrări din tâmplărie de aluminiu, PVC ori lemn. Procesele de sistem înscrise în manualul calităţii nu sunt şi nici nu ar putea fi individualizate pe cele trei tipuri de materiale. O excludere din procedură pentru un astfel de motiv a determinat societăţile ca, la apariţia unei licitaţii cu o nouă denumire de obiect, aceştia să solicite emiterea unui nou certificat în care să fie înscrisă şi activitatea specifică procedurii (deci încă o cheltuială). În opinia mea, consider restrictivă cerinţa de raportare a activităţilor din certificat la obiectul contractului, obligând operatorii la costuri suplimentare de „actualizare” a documentului.

În spiritul respectării principiilor, o evaluare justă ar fi cea de analiză a îndeplinirii cerinţei prin referire la domeniul general de activitate al ofertantului. De exemplu: dacă obiectul contractului ar fi „Lucrări refacere reţea de canalizare” ori „Lucrări asfaltare străzi”, comisia ar trebui să accepte domeniul generic „Lucrări de construcţii”. În niciun caz să respingă pe motivul că nu deţine certificat şi pentru „asfaltare străzi”.”

Intelegeti acum de ce avem atatea gropi in Romania? Pentru ca Dorel se pricepea doar la canalizare 🙂

Lasand gluma la o parte, legea cere ofertantului experienta dovedita (chiar 3 – 5 ani)? Normal ca DA! Atunci cum ar putea castiga o licitatie o firma care abia acum incepe activitatea de prestare a serviciului sau de productie a produsului cerut de obiectul contractului?

Dar cine stie (sau vrea) sa spuna corect clientului ca Organismele de certificare trebuie sa respecte si ele niste reguli cand emit certificatele astea? Iar una dintre reguli ar fi sa aiba dovezi de la ofertant ca presteaza exact acelasi serviciu mentionat pe certificat, adica asfalteaza strazi si nu doar desfunda canale. Pe certificatele ISO se trece intotdeauna domeniul de activitate exact. Adica nu doar “Fabricare produse” sau “Prestare servicii”, la fel cum firmele se identifica cu J, CUI, adresa exacta – strada, oras, judet – si nu doar cu tara. Dar, dupa opiniile expertilor in domeniul achizitiilor publice, ar putea ajunge intr-o zi atat de simplu…doar SRL “made in Romania” cu certificate de “Expert in toate Industriile si codurile CAEN”.

Prefer sa ignor dovezile zilnice si sa continui sa cred, totusi, ca si in Romania marea majoritate a managerilor / patronilor / administratorilor – de fapt a antreprenorilor – si-au infiintat un business din pasiune si din dorinta de a aduce un serviciu sau un produs de valoare clientilor sai, care sa nu dauneze in primul rand sanatatii acestora, care sa nu puna in pericol sanatatea si siguranta atat a generatiei actuale cat si a generatiei urmatoare, a copiilor nostri ….si nu din dorinta de a castiga bani peste noapte fara sa ii pese de consecinte. Un asemenea antreprenor se va preocupa intotdeauna sa cunoasca, sa invete si sa aplice in firma sa regulile de buna practica din domeniul sau. Un antreprenor responsabil va cauta intotdeauna sa inoveze, sa reinventeze roata, pentru a adauga valoare si a aduce o noutate in domeniul sau, intr-o lume civilizata, si nu pentru a cauta solutii  despre “cum sa faca sa produca bani multi dar sa evite civilizatia”, in cazul nefericit in care cineva – un client, un furnizor, un partener, o autoritate contractanta sau pur si simplu legea – ii cere. Din pacate, in jungla nu prea se produc bani cinstiti 🙂 dar se scriu asemenea articole de catre experti in domeniul achizitiilor publice… Nu e de mirare daca legea in sine permite formulari atat de ambigue precum “certificate ISO sau echivalent”. Echivalent CU CE? Cu ce interpreteaza fiecare expert in achizitii publice?

by Lavinia Marin

Fondator si Manager

CISEO – ISO One Stop Shop