5.3. NOTIFICARE

5.3. NOTIFICARE

5.3.1. AUTORITĂȚI DE NOTIFICARE

 

O autoritate de notificare este entitatea guvernamentală sau publică care are sarcina de a desemna și de a notifica organismele de evaluare a conformității în temeiul legislației de armonizare a Uniunii.

O autoritate de notificare este entitatea guvernamentală sau publică care are sarcina de a desemna și de a notifica organismele de evaluare a conformității în temeiul legislației de armonizare a Uniunii. De cele mai multe ori, aceasta este administrația națională responsabilă cu punerea în aplicare și cu gestionarea actului de armonizare al Uniunii în temeiul căruia este notificat organismul. Fiecare stat membru trebuie să desemneze o autoritate de notificare care va fi responsabilă de evaluarea, notificarea și monitorizarea organismelor de evaluare a conformității. Autoritatea de notificare își asumă întreaga răspundere cu privire la competențele organismelor pe care le notifică.

Fiecare stat membru trebuie să își stabilească autoritățile de notificare astfel încât să evite orice conflict de interese cu organismele de evaluare a conformității. Autoritatea de notificare este organizată și funcționează astfel încât să garanteze obiectivitatea și imparțialitatea activităților sale. Fiecare decizie cu privire la notificarea unui organism de evaluare a conformității trebuie să fie luată de persoane competente diferite de cele care au realizat evaluarea.

De asemenea, se impune ca autoritatea de notificare să nu propună și să nu furnizeze niciuna dintre activitățile realizate de organismele de evaluare a conformității, nici vreun serviciu de consiliere pe o bază comercială sau concurențială.

Aceasta trebuie să garanteze confidențialitatea informațiilor pe care le obține și trebuie să dispună de un personal competent în număr suficient pentru buna executare a sarcinilor sale.

Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la procedurile în vigoare în ceea ce privește, pe de o parte, evaluarea și notificarea organismelor de evaluare a conformității și, pe de altă parte, monitorizarea organismelor notificate. Comisia publică aceste informații pe site-ul său web.

5.3.2. PROCESUL DE NOTIFICARE

— Notificarea este actul prin care autoritatea de notificare informează Comisia și celelalte state membre că un organism de evaluare a conformității a fost desemnat pentru a realiza evaluarea conformității în conformitate cu un act de armonizare al Uniunii și îndeplinește cerințele referitoare la organismele notificate stabilite în actul respectiv de armonizare al Uniunii.

— Statele membre își asumă răspunderea finală pentru competența organismelor notificate față de celelalte state membre și de instituțiile UE.

— Acreditarea este modalitatea preferată de a evalua competența tehnică a organismelor notificate.

— Notificarea unui organism notificat este transmisă de autoritatea de notificare Comisiei și celorlalte state membre prin intermediul sistemului NANDO – instrumentul de notificare electronic elaborat și gestionat de Comisie, care cuprinde o listă a tuturor organismelor notificate.

5.3.2.1. Principii de notificare

Statutul de organism notificat este disponibil organismelor de evaluare a conformității stabilite în cadrul Uniunii Europene. Statele membre sunt responsabile cu notificarea organismelor notificate, a căror alegere și responsabilitate le revine autorităților naționale. Acestea pot alege organismele pe care le notifică dintre organismele stabilite pe teritoriul lor, cu condiția ca acestea să îndeplinească cerințele din legislație și să dețină competențele necesare pentru a obține notificarea. Notificarea este actul prin care autoritatea de notificare informează Comisia și celelalte state membre că un organism de evaluare a conformității a fost desemnat pentru a realiza evaluarea conformității în temeiul unui act de armonizare al Uniunii și îndeplinește cerințele referitoare la organismele notificate stabilite în actul respectiv.

În timp ce desemnarea este considerată un act efectuat de autoritatea de desemnare – care poate fi aceeași cu autoritatea de notificare – numai actul de notificare adresat Comisiei și celorlalte state membre permite unui „organism desemnat” să devină „organism notificat”.

În măsura în care notificarea ține de puterea de apreciere a statelor membre, acestea nu sunt obligate să notifice toate organismele care își pot demonstra competența tehnică. De asemenea, statele membre nu au obligația de a notifica organismele în legătură cu fiecare procedură care trebuie aplicată în temeiul unui act specific de armonizare al Uniunii.

Statele membre au libertatea de a notifica un organism în orice moment după adoptarea unui act de armonizare al Uniunii. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare în materie de notificare înainte de prima punere în aplicare a actului de armonizare al Uniunii (242). Acest lucru permite utilizarea eficientă a perioadei de tranziție prevăzute în actul de armonizare al Uniunii, asumarea de către organismele notificate a unui rol activ și eliberarea certificatelor încă de la data primei aplicări a actului de armonizare al Uniunii. Dacă, pe baza unor noi dispoziții legislative, este obligatoriu să se procedeze la o nouă notificare a organismelor notificate, de îndată ce statul membru a transpus dispozițiile necesare în legislația națională și a desemnat o autoritate de notificare pentru un anumit act de armonizare al Uniunii, este posibil ca autoritatea de notificare respectivă să depună o notificare. Astfel, un organism notificat poate fi notificat în conformitate atât cu vechea, cât și cu noua legislație în timpul perioadei de tranziție, însă notificarea efectuată în conformitate cu vechea legislație va expira în mod automat la data punerii în aplicare a noii legislații, cu excepția cazului în care legislația specifică prevede altfel. Trebuie însă subliniat că, în astfel de cazuri, deși pot lua anumite măsuri pregătitoare, organismele notificate nu sunt autorizate să elibereze certificate înainte ca legislația de armonizare a Uniunii să intre în vigoare, cu excepția cazului în care o dispoziție a legislației sectoriale prevede altfel.

5.3.2.2. Evaluarea organismelor de evaluare a conformității

Evaluarea organismului de evaluare a conformității care trebuie notificat determină dacă acesta este competent din punct de vedere tehnic, dacă poate asigura procedurile de evaluare a conformității în cauză și dacă poate da dovadă de nivelul necesar de independență, de imparțialitate și de integritate.

Statele membre își asumă răspunderea finală pentru competențele organismelor notificate în ceea ce privește celelalte state membre și instituțiile UE. În consecință, acestea trebuie să verifice competența organismelor care doresc să fie notificate în funcție de criteriile stabilite în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, de cerințele esențiale și de procedura (procedurile) de evaluare a conformității în cauză. În general, criteriile de competență stabilite în actele de armonizare a Uniunii acoperă:
— disponibilitatea personalului și a echipamentului;
— independența și imparțialitatea în raport cu persoanele interesate în mod direct sau indirect de produs (cum ar fi proiectantul, producătorul, reprezentantul autorizat al producătorului, furnizorul, asamblorul, instalatorul, utilizatorul);
— competența tehnică a personalului care este relevantă pentru produsele și procedura de evaluare a conformității în
cauză;
— respectarea integrității și a secretului profesional; și
— încheierea unei asigurări de răspundere civilă, cu excepția cazului în care răspunderea este asumată de stat în temeiul dreptului național.

Autoritățile de notificare sau organismele de acreditare trebuie să efectueze verificări periodice pentru a evalua continuitatea competențelor organismelor notificate după notificarea acestora.

5.3.2.3. Acreditarea în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008

Acreditarea, realizată în conformitate cu seria de standarde EN ISO/CEI 17000 de către organisme de acreditare recunoscute la scară națională și membre ale Cooperării Europene pentru Acreditare (EA), constă într-o evaluare tehnică a competențelor organismului de evaluare a conformității care dorește să fie notificat. Deși nu este obligatorie, aceasta constituie un instrument important și privilegiat care permite evaluarea competențelor și a integrității organismelor care urmează să fie notificate. Prin urmare, autoritățile naționale de notificare trebuie să considere acreditarea ca fiind criteriul tehnic de evaluare preferat de organismele de evaluare a conformității, astfel încât să atenueze diferențele în ceea ce privește criteriile de notificare.

Acreditarea conferă o autorizare certificată a competenței, a integrității profesionale și a imparțialității organismelor care trebuie notificate Comisiei și celorlalte state membre. De asemenea, aceasta implică o supraveghere și verificări regulate ale organismelor acreditate. Atunci când un organism național de acreditare consideră că organismul de evaluare a conformității căruia i-a eliberat un certificat de acreditare nu mai este competent sau nu își duce la îndeplinire obligațiile, certificatul de acreditare poate fi retras. În acest caz, notificarea trebuie să fie retrasă și organismul în cauză nu mai trebuie să fie autorizat să efectueze activități de evaluare a conformității în temeiul legislației în vigoare.

Trimiterea pentru acreditare se bazează pe un proces de evaluare la nivel de omologi, care garantează că organismul de acreditare monitorizează în mod corespunzător organismele de evaluare a conformității pe care le acreditează. Totuși, pot apărea cazuri când organismul național de acreditare nu a trecut cu succes evaluarea la nivel de omologi, dar este posibil ca el să fi evaluat organisme notificate (243). În cazul în care organismul național de acreditare nu a făcut obiectul unei evaluări la nivel de omologi pentru activitatea de acreditare în cauză, dar dacă el a evaluat totuși competența unui organism de evaluare a conformității pentru această activitate, notificarea acestui organism de evaluare a conformității nu ar trebui să fie considerată acreditată în sensul legislației de armonizare a UE.

În cazul în care un organism național de acreditare a trecut cu succes de o evaluare la nivel de omologi anterioară pentru o anumită activitate, dar a fost suspendat în urma unei a doua evaluări la nivel de omologi, noile notificări ale
organismelor de evaluare a conformității evaluate de acest organism național de acreditare ar trebui de asemenea considerate neacreditate. În principiu, certificatele de acreditare eliberate până la momentul suspendării organismului național de acreditare în urma unei evaluări la nivel de omologi ar trebui să fie recunoscute în continuare de către autoritățile naționale.

Dacă motivele pentru suspendarea organismului național de acreditare duc la îndoieli serioase cu privire la competența organismelor notificate, autoritatea de notificare responsabilă ar trebui să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la modul în care intenționează să asigure competența organismelor notificate, precum și cu privire la orice măsuri corective adoptate, inclusiv denotificarea.

Deși acreditarea este instrumentul preferat pentru verificarea competenței unor organisme de evaluare a conformității, statele membre pot efectua ele însele această verificare. Ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 765/2008, la 1 ianuarie 2010, Comisia și celelalte state membre trebuie să primească dovada, în astfel de cazuri, că organismul evaluat îndeplinește toate cerințele legislative aplicabile. De asemenea, organismul notificat trebuie să facă obiectul unei supravegheri regulate comparabile cu practica stabilită de organizațiile de acreditare.

5.3.2.4. Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008

În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, atunci când un stat membru nu își întemeiază notificarea pe acreditare, „acesta furnizează Comisiei și celorlalte state membre toate dovezile documentare necesare pentru verificarea competenței organismelor de evaluare a conformității pe care le selectează pentru punerea în aplicare a legislației comunitare de armonizare în cauză” (244).
Pentru a garanta nivelul necesar de încredere în imparțialitatea și competența tehnică a organismelor de evaluare a conformității, precum și în rapoartele și certificatele eliberate de acestea, în timpul unei evaluări fără acreditare, autoritățile naționale trebuie să furnizeze informații detaliate și complete care să descrie modul în care organismul care dorește să fie notificat a fost evaluat ca fiind apt să îndeplinească sarcinile pentru care este notificat și care să demonstreze că acesta îndeplinește criteriile aplicabile organismelor notificate. Informațiile aferente unei anumite notificări sunt puse la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre prin intermediul instrumentului de notificare electronică NANDO.

Procedura de evaluare trebuie să se bazeze cel puțin pe elementele următoare:

— o procedură de cerere formală;

— o evaluare în temeiul cerințelor aplicabile;

— întocmirea unui raport de evaluare;

— un proces decizional clar;

—existența unui mecanism de supraveghere sistematică și a unor sancțiuni corespunzătoare, care prevăd supravegherea periodică, incluzând:

— vizite la fața locului, astfel încât să se verifice respectarea continuă a cerințelor de către organismul notificat;

— dovada că autoritatea națională deține competențe tehnice proprii care îi permit să evalueze organismele de evaluare a conformității în scopul notificării în temeiul legislației de armonizare tehnică. Această dovadă trebuie să confere o garanție echivalentă cu cea a sistemului de evaluare la nivel de omologi al EA (245);

— organismele care doresc să fie notificate ar trebui să fie informate cu privire la condițiile generale, la drepturile și
obligațiile lor, precum și la cerințele în ceea ce privește evaluarea efectuată în vederea notificării.

Evaluarea propriu-zisă ar trebui să cuprindă:

— o examinare a documentelor care să permită verificarea exhaustivității și a relevanței conținutului și stabilirea conformității acestora cu cerințele aplicabile;

— un control la fața locului pentru a verifica aspectele tehnice și de procedură – cum ar fi disponibilitatea și caracterul adecvat al instalațiilor și al echipamentelor, competența tehnică a personalului, punerea în aplicare a unui sistem de gestiune adecvat – și pentru a verifica alte aspecte care demonstrează că măsurile de punere în conformitate sunt  corect puse în aplicare. Prin urmare, evaluarea trebuie să includă observarea unor operații tehnice.

Atunci când optează pentru un proces de evaluare diferit de acreditarea formală, autoritățile de notificare sunt obligate să precizeze motivele pentru care nu a fost aleasă acreditarea în sprijinul procesului de notificare. De asemenea, autoritățile de notificare nu pot impune organismului național de acreditare să evalueze organisme de evaluare a conformității neacreditate care doresc să obțină statutul de organisme notificate fără a desfășura în totalitate procesul deacreditare, care cuprinde, în special, eliberarea certificatului de acreditare.

Atunci când nu recurg la acreditare, autoritățile de notificare trebuie să realizeze verificări periodice pentru a se asiguracă organismul notificat deține în continuare competențele necesare, la fel ca și organismele naționale de acreditare.

5.3.2.5. Etape în notificarea unui organism notificat.

Pentru a obține notificarea, un organism de evaluare a conformității trimite o cerere de notificare autorității de notificaredin statul membru în care este stabilit. Cererea trebuie să fie însoțită de o descriere a activităților de evaluare a conformității, a procedurilor sau a modulelor de evaluare a conformității și a produsului sau produselor pentru careorganismul se declară competent, precum și de un certificat de acreditare, atunci când acesta există, eliberat de unorganism național de acreditare, care să ateste că organismul de evaluare a conformității îndeplinește cerințele definite înlegislația relevantă de armonizare.

Atunci când organismul în cauză nu poate prezenta un certificat de acreditare, acesta trebuie să prezinte autorității denotificare toate documentele justificative necesare pentru verificarea, recunoașterea și controlul periodic al conformității sale cu cerințele definite în legislația relevantă de armonizare. În urma verificării, statul membru comunică Comisiei șicelorlalte state membre informațiile referitoare la organismul în cauză.

Notificarea unui organism notificat este trimisă de către autoritățile de notificare Comisiei și celorlalte state membre prinintermediul sistemului NANDO (New Approach Notified and Designated Organisations – organizații notificate și desemnate în cadrul noii abordări), un instrument de notificare electronică elaborat și gestionat de Comisie. Notificarea ar trebui săincludă informațiile complete în ceea ce privește organismul, activitățile de evaluare a conformității, procedurile sau modulele de evaluare a conformității, produsul sau produsele în cauză, precum și certificatul de competență corespunzător. Ea trebuie să includă, de asemenea, data stabilită pentru reevaluarea organismului notificat de cătreorganismul național de acreditare sau, pentru o notificare neacreditată, data viitoarei reexaminări de monitorizare efectuate de autoritatea de notificare.

În cazul în care o notificare nu se bazează pe un certificat de acreditare, autoritatea de notificare trebuie să furnizeze Comisiei și celorlalte state membre documentele justificative care atestă competențele organismului de evaluare a conformității, modul în care acesta a fost evaluat, precum și măsurile adoptate pentru a se asigura că organismul va fimonitorizat periodic și că el va continua să îndeplinească cerințele.

Notificarea este efectivă după ce NANDO trimite un email de notificare Comisiei și celorlalte state membre și după ceacest email este publicat pe site-ul web al NANDO. Din momentul respectiv, organismul în cauză poate desfășura activitățile proprii unui organism notificat. În conformitate cu legislația aliniată la Decizia nr. 768/2008/CE, notificareaeste publicată după o perioadă în care celelalte state membre și Comisia pot emite obiecții – două săptămâni, atuncicând se recurge la acreditare, și două luni, în caz contrar – și numai dacă nu a fost emisă nicio obiecție în acest termen.

Comisia și celelalte state membre trebuie să fie informate în același mod cu privire la orice modificare relevantă intervenită după notificare, cum ar fi o modificare a domeniului de aplicare sau a perioadei de validitate sau cu privire la modificările intervenite în informațiile referitoare la organismul propriu-zis.

5.3.3. PUBLICAREA DE CĂTRE COMISIE – SITE-UL WEB AL NANDO

În scopul informării, Comisia pune listele cu organismele notificate (și alte categorii de organisme de evaluare a conformității, cum ar fi inspectoratele utilizatorilor și organizațiile recunoscute ale părților terțe) la dispoziția publicului pe siteul web al NANDO, găzduit pe serverul Europa. Listele sunt actualizate pe măsură ce sunt publicate notificările, iar site-ulweb este actualizat zilnic pentru a fi întotdeauna la zi.

În momentul notificării inițiale, organismului notificat i se atribuie un număr de identificare în sistemul NANDO. Acest număr este generat în mod automat de către sistem în momentul publicării notificării în baza de date a NANDO. O entitate juridică poate fi titulara unui singur număr de identificare în calitate de organism notificat, indiferent denumărul de acte de armonizare a Uniunii pentru care a fost notificată. Atribuirea numărului este un act pur administrativ conceput pentru a garanta gestionarea coerentă a listelor organismelor notificate. Aceasta nu conferă niciun drept și nuangajează în niciun fel Comisia. Sistemul de numerotare al NANDO este secvențial, iar numerele nu sunt reutilizate atunci când un organism notificat este retras din listă. În caz de suspendare sau de retragere a unei notificări, detaliile notificării sunt păstrate în baza de date și transferate în partea site-ului web rezervată „notificărilor/organismelornotificate retrase/expirate” (Withdrawn/Expired/Suspended notifications/NBs) (246).

Modificările (extinderea sau reducerea) aduse domeniului de aplicare, modificările perioadei de valabilitate a notificării sau anularea notificării sunt de asemenea notificate statelor membre printr-un e-mail și publicate pe site-ul web al NANDO. Căutările în cadrul site-ului web se pot efectua în funcție de criterii (act de armonizare al Uniunii, țară sauorganism notificat) sau utilizând cuvinte-cheie.

5.3.4. MONITORIZAREA COMPETENȚEI ORGANISMELOR NOTIFICATE – SUSPENDARE – RETRAGERE – RECURS

Este esențial să se asigure că organismele notificate rămân competente în timp și că acest lucru poate fi prezentat în mod transparent tuturor statelor membre și Comisiei. Legislația de la nivelul UE prevede în mod clar că autoritățile naționale competente trebuie să monitorizeze și să evalueze periodic competența organismelor pe care le-au notificat și care suntenumerate în NANDO. Site-ul web al NANDO ar trebui să fie transparent în ceea ce privește aceste procese în curs dedesfășurare care sprijină sistemul de notificare.

Toate notificările organismelor de notificare, acreditate sau neacreditate, care sunt înscrise în baza de date NANDO, artrebui să fie actualizate în termen de cel mult cinci ani de la data notificării inițiale sau de la ultima actualizare, cuinformații referitoare la monitorizarea continuă a competenței organismului notificat. Astfel de actualizări ar trebui săincludă noi date relevante referitoare la acreditare sau, în cazul în care notificarea este neacreditată, informații cu privire la monitorizarea necesară a organismului de către autoritatea de notificare – în special, un raport privind procesul deevaluare, și anume revizuirea documentelor, evaluarea la fața locului, descrierea supravegherii sistematice, inclusivvizitele la fața locului și demonstrarea competenței tehnice a autorității de a efectua evaluarea. În cazul în carenotificarea nu este actualizată după o perioadă de 5 ani, Comisia va considera că există motive de îndoială cu privire la menținerea competenței organismului notificat (247) și va solicita statului membru notificator să furnizeze toateinformațiile referitoare la menținerea competenței organismului în cauză.

Comisia și statele membre sunt obligate să acționeze atunci când există o îndoială cu privire la competența unuiorganism notificat, fie în momentul notificării, fie ulterior. În cazul în care Comisia constată, din proprie inițiativă sau caurmare a unei plângeri, că un organism notificat nu îndeplinește cerințele sau nu își îndeplinește responsabilitățile,aceasta informează autoritatea națională de notificare cu privire la acest aspect și solicită documentele justificative pecare este bazată notificarea și menținerea competenței organismului. În cazul în care statul membru nu furnizează acesteinformații, Comisia poate aduce acest fapt la cunoștința celorlalte state membre pentru a dezbate și a iniția, împotriva statului membru notificator, procedura prevăzută la articolul 258 din TFUE.

Atunci când o autoritate de notificare a stabilit sau a fost informată că un organism notificat nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în legislația relevantă sau nu își mai îndeplinește obligațiile, aceasta suspendă sau retrage notificarea, în funcție de gravitatea nerespectării cerințelor sau a neîndeplinirii obligațiilor, după ce a contactat imediat organismul încauză. Aceasta trebuie să informeze imediat Comisia și celelalte state membre cu privire la acest aspect. De asemenea, statul membru trebuie să se asigure de publicarea informațiilor respective și să informeze Comisia și celelalte state membre aplicând o procedură similară celei de notificare. Organismul în cauză trebuie să aibă posibilitatea de a contesta o astfel de decizie. Legislația națională este cea care reglementează dacă respectivul recurs amână sau nu denotificarea.

Se recurge la retragerea notificării atunci când organismul notificat nu își mai îndeplinește cerințele sau obligațiile. Acestlucru poate fi realizat la inițiativa statului membru notificator, dacă acesta a primit dovezi referitoare la incapacitatea organismului notificat de a-și îndeplini cerințele în timpul supravegherii periodice (realizate de către organismul de acreditare sau de autoritatea de notificare) sau dacă a primit plângeri cu privire la competența sau comportamentulorganismului notificat. De asemenea, anularea poate decurge dintr-o măsură a Comisiei, atunci când aceasta exprimă îndoieli cu privire la faptul că un organism notificat îndeplinește sau continuă să îndeplinească cerințele impuse pentru notificarea sa.În astfel de cazuri, Comisia informează statul membru notificator și îl invită să ia măsurile corective care se impun, inclusiv de notificarea, dacă acest lucru este necesar. Autoritatea de notificare este obligată să ia măsurile adecvate. Un alt motiv pentru retragerea unei notificări ar putea fi cererea efectuată de însuși organismul notificat, de exemplu în cazul unor schimbări planificate în ceea ce privește politica, organizarea sau dreptul de proprietate asupra organismului. Retragerea unei notificări poate fi, de asemenea, rezultatul final al unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

Retragerea intră în responsabilitatea statului membru notificator. Numai autoritatea națională este autorizată să retragă o notificare. Comisia nu poate retrage un organism notificat din lista NANDO decât atunci când, la finalul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzută la articolul 258 din TFUE, Curtea declară că un stat membru încalcă un act de armonizare al Uniunii dat și că, în consecință, notificarea este nulă și neavenită. În toate aceste cazuri, Comisia se va asigura că orice informație sensibilă obținută în cursul investigațiilor sale este tratată în mod confidențial.

Fără a aduce atingere caracteristicilor specifice sectoriale, suspendarea sau retragerea unei notificări nu are niciun efectasupra certificatelor eliberate până atunci de organismul notificat, și anume până în momentul în care se poate stabilidacă certificatele ar trebui să fie retrase. Pentru a garanta continuitatea în caz de suspendare sau de retragere a unei notificări sau atunci când organismul notificat și-a încetat activitatea, statul membru notificator trebuie să se asigure că dosarele respectivului organism sunt preluate de un alt organism notificat sau puse la dispoziția autorităților competente de notificare și de supraveghere a pieței, la cererea acestora.

NOTE:

(242) Legislația de armonizare a Uniunii aliniată la Decizia nr. 768/2008/CE include dispozițiile modificate privind organismele notificate. În vederea notificării organismelor în scopul acestei legislații, este esențial ca cel puțin dispozițiile relevante referitoare la organismele notificate (care includ, în special, cerințele și obligațiile organismelor respective) să fie transpuse în dreptul național. În plus, procedurile de notificare trebuie comunicate Comisiei și celorlalte state membre, iar statele membre trebuie să desemneze autoritatea de notificare pentru legislația respectivă de armonizare a Uniunii.

(243) Articolul 7 din regulament identifică această situație ca una în care un organism de evaluare a conformității poate căuta acreditare în afara statului membru în care își are sediul.

(244) O dispoziție similară a fost inclusă în majoritatea directivelor aliniate la Decizia nr. 768/2008/CE.
(245) În ceea ce privește rolul AE, a se vedea punctele 6.5.2 și 6.5.4.

(246) Pentru mai multe informații privind retragerea și denotificarea, a se vedea punctul 5.3.4.

(247) În conformitate cu articolul R26 din Decizia 768/2008/CE.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)