2.2. PUNEREA LA DISPOZITIE PE PIATĂ

 

— Un produs este pus la dispozitie pe piata atunci cand acesta este furnizat in vederea distributiei, a consumului sau a utilizariipe piata Uniunii in cadrul unei activitati comerciale, contra cost sau gratuit.

— Conceptul de punere la dispozitie se aplica fiecarui produs individual. Un produs este pus la dispozitie pe piata atunci cand acesta este furnizat in vederea distributiei, a consumului sau a utilizarii pe piata Uniunii in cadrul unei activitati comerciale, contra cost sau gratuit (46).

Furnizarea cuprinde orice oferta de distributie, consum sau utilizare pe piata Uniunii care ar putea conduce la o furnizare efectiva (de exemplu,o invitatie de a cumpara, campanii publicitare). Furnizarea unui produs este considerata punere la dispozitie pe piata Uniunii numai atunci cand produsul este destinat unei utilizari finale pe piata Uniunii. Furnizarea unor produse destinate fie distribuirii sau incorporarii ulterioare intr-un produs finit, fie prelucrarii sau rafinarii suplimentare in scopul exportarii produsului finit in afara pietei Uniunii nu este considerata punere la dispozitie. Prin activitate comerciala se intelege furnizarea de bunuri in cadrul unei activitati economice. Organizatiile fara scop lucrativ pot fi considerate ca efectuand activitati comerciale daca functioneaza intr-un astfel de cadru. Acest criteriu nu poate fi evaluat decat pentru fiecare caz in parte, tinand cont de regularitatea furnizarilor, de caracteristicile produsului, de intentiile furnizorului etc. In principiu, furnizarile ocazionale realizate de organisme caritabile sau de amatori nu trebuie considerate ca fiind efectuate in cadrul unei activitati economice.

Prin „utilizare” se intelege destinatia preconizata a produsului astfel cum este definita de producator, in conditii care pot fi prevazute in mod rezonabil. In general, este vorba despre utilizarea finala a produsului.

Rolul central jucat de conceptul de punere la dispozitie in legislatia de armonizare a Uniunii se explica prin faptul ca toti operatorii economici prezenti in lantul de aprovizionare au obligatii in materie de trasabilitate si un rol activ de jucat in a se asigura faptul ca numai produsele conforme circula pe piata Uniunii.

Conceptul de punere la dispozitie se aplica fiecarui produs individual si nu unui tip de produs, indiferent daca acesta a fost fabricat ca unitate individuala sau in serie.

Punerea la dispozitie a unui produs presupune o oferta sau un acord (scris sau verbal) intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice in vederea transferului proprietatii, al posesiei sau al oricarui alt drept (47) in ceea ce priveste produsul in cauza dupa faza de fabricatie.

Transferul nu necesita obligatoriu cedarea fizica a produsului. Transferul poate fi efectuat contra cost sau gratuit si poate avea la baza orice instrument juridic. Se considera astfel ca transferul unui produs a avut loc, de exemplu, in cadrul unei operatiuni de vanzare, de imprumut, de inchiriere (48), de leasing sau de oferire in dar. Transferul de proprietate presupune ca produsul este destinat a fi pus la dispozitia unei alte persoane fizice sau juridice.

NOTE:

(46) A se vedea articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 si articolul R1 din anexa I la Decizia 768/2008/CE.

(47) Cu exceptia drepturilor de proprietate intelectuala.

(48) In cazul in care punerea la dispozitie a unui produs are loc prin inchiriere, inchirierea repetata a aceluiasi produs nu constituie o noua introducere pe piata. Produsul respectiv ar trebui sa fie in conformitate cu legislatia aplicabila de armonizare a Uniunii in momentul in care are loc prima inchiriere.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)