7.4. RESPONSABILITĂTILE STATELOR MEMBRE

— Supravegherea pietei este organizata la nivel national si statele membre sunt principalii actori implicati in aceasta activitate. In consecinta, statele membre sunt obligate sa asigure, in acest scop, o infrastructura adecvata si sa elaboreze programe nationale de supraveghere a pietei.

— Una dintre principalele sarcini care le revine autoritatilor de supraveghere a pietei este sa informeze publicul cu privire la potentialele riscuri.

— Procesul de supraveghere a pietei este supus unor proceduri stricte.

— Produsele neconforme fac obiectul masurilor corective, interdictiilor, retragerilor sau rechemarilor.

— Nivelul sanctiunilor este stabilit la nivel national.

7.4.1. INFRASTRUCTURI NATIONALE

Supravegherea pietei intra in responsabilitatea autoritatilor publice. Aceasta implica, in special, sarcina de a garanta impartialitatea activitatilor de supraveghere a pietei. Fiecare stat membru poate decide cu privire la infrastructura de supraveghere a pietei. De exemplu, nu exista nicio constrangere de ordin functional sau geografic in ceea ce priveste impartirea responsabilitatilor intre autoritati, atat timp cat supravegherea este eficienta si acopera intregul teritoriul.

Statele membre organizeaza si realizeaza supravegherea pietei, instituind, in acest scop, autoritati de supravegherea pietei (272). Autoritatile de supraveghere a pietei sunt autoritatile dintr-un stat membru responsabile cu supravegherea pietei pe teritoriul national. Supravegherea pietei de catre autoritatile publice este un element fundamental pentru punerea corecta in aplicare a legislatiei de armonizare a Uniunii.

Statele membre trebuie sa se asigure ca publicul este informat in legatura cu existenta, responsabilitatile si identitatea autoritatilor nationale de supraveghere a pietei si cu modul in care acestea pot fi contactate. De asemenea, ele trebuie sa se asigure ca toti consumatorii si celelalte parti interesate au posibilitatea de a adresa plangeri autoritatilor competente si ca plangerile sunt monitorizate corespunzator. Statele membre trebuie sa incredinteze autoritatilor de supraveghere a pietei competentele, resursele si cunostintele necesare pentru indeplinirea corecta a sarcinilor lor. Obiectivul este de a monitoriza produsele puse la dispozitie pe piata si, in cazul produselor care prezinta un risc sau orice alta forma de neconformitate, de a lua masurile adecvate pentrua elimina riscul si a impune conformitatea. In ceea ce priveste resursele umane, autoritatea trebuie sa dispuna de un personal in numar suficient, calificat corespunzator si experimentat si dotat cu integritatea profesionala necesara, sau sa aiba acces la un astfel de personal. De asemenea, autoritatea de supraveghere a pietei ar trebui sa fie independenta si sa isi desfasoare activitatile intr-un mod impartial si nediscriminatoriu. Mai mult, autoritatea de supraveghere a pietei ar trebui sa asigure supravegherea pietei respectand principiul proportionalitatii. De exemplu, masurile trebuie sa fie proportionale cu gradul de risc sau de neconformitate si sa se limiteze la atingerea obiectivelor de supraveghere a pieteifara a influenta peste masura libera circulatie a produselor.

Autoritatea de supraveghere a pietei poate subcontracta anumite sarcini tehnice (cum ar fi incercarile sau inspectiile) unui alt organism, cu conditia sa isi mentina responsabilitatea pentru deciziile sale si sa nu existe un conflict de interese intre activitatile de evaluare a conformitatii ale celuilalt organism desfasurate in numele operatorilor economici si evaluarea conformitatii furnizata autoritatii de supraveghere a pietei. In acest caz, autoritatea de supraveghere a pietei trebuie sa vegheze ca recomandarea care ii este comunicata sa fie de o impartialitate ireprosabila. Orice decizie motivata de o astfel de recomandare este responsabilitatea autoritatii de supraveghere a pietei.

7.4.2. PROGRAMELE NATIONALE DE SUPRAVEGHERE A PIETEI (NMSP) SI REEXAMINAREA ACTIVITĂTILOR

Autoritatile nationale sunt obligate, in temeiul articolului 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, sa intocmeasca, sa aplice, sa actualizeze periodic si sa comunice programele lor nationale de supraveghere a pietei (273). Programele pot fi generale si/sau sectoriale. Autoritatile nationale ar trebui sa se asigure ca este respectat cadrul global de supraveghere a pietei al UE. De asemenea, statele membre trebuie sa comunice programele celorlalte state membre si Comisiei si sa le faca accesibile publicului pe internet, eliminand orice informatie susceptibila de a compromite eficacitatea programelor daca sunt facute publice. Obiectivul programelor este de a permite autoritatilor din alte tari, precum si cetatenilor in general, sa inteleaga cum, cand, unde si in ce domenii este efectuata supravegherea pietei. De asemenea, programele nationale cuprind informatii privind activitatile planificate de imbunatatire a organizarii generalea supravegherii pietei la nivel national (de exemplu, mecanisme de coordonare intre diferite autoritati, resurse acordate acestora, metode de lucru etc.) si initiative in domenii de interventie specifice (de exemplu, categorii de produse, categorii de riscuri, tipuri de utilizatori etc.) (274). Ambele tipuri de informatii sunt necesare.

Comisia a venit in sprijinul statelor membre prin propunerea unui model comun de prezentare a programelor lor sectoriale. Se recomanda utilizarea tuturor modelelor relevante pentru a asigura caracterul complet al informatiilor furnizate. Acest lucru faciliteaza de asemenea comparabilitatea programelor nationale de supraveghere a pietei in ceea ce priveste un anumit produs sau domenii legislative specifice si permite autoritatilor de supraveghere a pietei sa planifice cooperarea transfrontaliera in domeniile de interes comun.

La intocmirea programelor nationale de supraveghere a pietei, autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa tina cont de nevoile serviciilor vamale. Programele trebuie sa garanteze un echilibru intre operatiunile de control proactive si reactive si orice alt factor care poate influenta prioritatile in materie de asigurare a aplicarii legii. In acest scop, la frontiere trebuie asigurate capacitatile necesare in materie de resurse.

In conformitate cu articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, functionarea activitatilor de supraveghere a pietei trebuie sa fie periodic revizuita si evaluata de catre statele membre cel putin din patru in patru ani. Rezultatele acestei evaluari sunt apoi comunicate Comisiei si celorlalte state membre si sunt puse la dispozitia publicului (275).

7.4.3. INFORMAREA PUBLICULUI

Intrucat obiectivul supravegherii pietei este de a asigura un nivel de protectie ridicat al anumitor interese publice, informarea publicului constituie un element esential al supravegherii pietei. Prin urmare, statele membre trebuie sa garanteze o deschidere catre public si catre partile interesate si sa se asigure ca publicul are acces la informatiile de care dispun autoritatile cu privire la conformitatea produselor. In conformitate cu principiul transparentei, informatiile decare dispun autoritatile din statele membre si Comisia in legatura cu riscurile pe care le prezinta unele produse pentru sanatatea, siguranta sau alte interese publice protejate in temeiul legislatiei de armonizare a UE ar trebui puse, in general, la dispozitia publicului, fara a aduce atingere restrictiilor necesare pentru protejarea brevetelor si a altor informatii confidentiale de afaceri, pentru pastrarea caracterului confidential al datelor personale, precum si pentru activitatile de monitorizare, de investigare si de urmarire penala (276).

Publicul ar trebui sa fie informat cu privire la existenta, responsabilitatile si identitatea autoritatilor nationale de supraveghere a pietei si la modul in care acestea pot fi contactate. De asemenea, programele nationale de supravegherea pietei si reexaminarile activitatilor desfasurate trebuie sa fie puse la dispozitia publicului pe cale electronica si, daca este necesar, prin alte mijloace.

Printre masurile pe care trebuie sa le adopte autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa figureze obligatia de a preveni utilizatorii de pe teritoriul lor, intr-un termen adecvat, cu privire la pericolele pe care le-au identificat in ceea ce priveste orice produs, astfel incat sa reduca riscul producerii unor rani sau a altor daune, in special atunci cand operatorul economic responsabil nu face acest lucru.

7.4.4. PROCEDURILE DE SUPRAVEGHERE A PIETEI

Supravegherea pietei este efectuata prin punerea in aplicare a unei serii de proceduri, al caror scop este de a garanta stabilirea unui sistem de supraveghere a pietei eficient si coerent in intreaga UE. Autoritatile de supraveghere a pietei respecta procedurile respective atunci cand se confrunta cu produse care prezinta un risc pentru sanatatea si siguranta persoanelor sau pentru alte aspecte de protectie a interesului public, in conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 si cu articolele R31 si R32 din anexa I la Decizia nr. 768/2008/CE, precum si cu produse care prezinta un risc grav, care necesita o interventie rapida, in conformitate cu articolele 20 si 22 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

Un eveniment initial care sugereaza autoritatilor de supraveghere a pietei ca un produs prezinta un risc pentru sanatatea sau siguranta persoanelor sau pentru orice alt aspect legat de protectia interesului public poate face necesar un control mai amanuntit al produsului. Acesta poate fi reprezentat de un accident, de inregistrarea unor plangeri, de initiative exofficio din partea autoritatilor de supraveghere a pietei (inclusiv controlul de catre autoritatile vamale al produselor care intra in UE), precum si de informatii din partea unor operatori economici cu privire la produse care prezinta un risc. Atunci cand exista motive suficiente care sugereaza ca un produs prezinta un risc, autoritatile de supraveghere a pietei realizeaza o evaluare a conformitatii cu cerintele legislatiei relevante de armonizare a Uniunii. Acestea trebuie sa efectueze controale corespunzatoare (atat controale documentare, cat si, dupa caz, controale fizice sau de laborator) cu privire la caracteristicile produselor, tinand cont de rapoartele si de certificatele de evaluare a conformitatii emise de un organism de evaluare a conformitatii acreditat furnizate de operatorii economici.

Autoritatile de supraveghere a pietei realizeaza o evaluare a riscurilor pentru a verifica daca produsul prezinta un risc grav. In conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din regulament, o evaluare adecvata a riscurilor „ia in considerare natura riscului si probabilitatea producerii acestuia” (277).

Daca un produs prezinta un risc pentru sanatatea sau siguranta persoanelor sau pentru alte aspecte de interes public, autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa solicite fara intarziere operatorilor economici in cauza:

(a) sa ia masuri pentru a aduce produsul in conformitate cu cerintele aplicabile stabilite in legislatia de armonizarea Uniunii; si/sau

(b) sa retraga produsul; si/sau

(c) sa recheme produsul; si/sau

(d) sa opreasca sau sa limiteze furnizarea produsului intr-un termen rezonabil.

Atunci cand un risc este considerat „grav”, autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa intervina rapid, in conformitate cu dispozitiile specifice de la articolele 20 si 22 din Regulament.

Operatorii economici trebuie sa se asigure ca masurile corective sunt luate in intreaga UE. De asemenea, autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa informeze organismul relevant notificat (daca exista) cu privire la decizia luata. In cazul unui risc grav care necesita o interventie rapida, autoritatile de supraveghere a pietei pot adopta masuri restrictive, fara a astepta ca operatorul economic sa ia masurile corective pentru a aduce produsul in conformitate. In conformitate cu articolul 21 din regulament, masurile adoptate de autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa fie proportionale si comunicate fara intarziere operatorului economic in cauza. De asemenea, autoritatile de supraveghere a pietei sunt obligate sa consulte operatorul economic inainte de adoptarea masurilor si, daca o astfel de consultare nu este posibila din cauza urgentei masurilor care trebuie luate, operatorul trebuie sa aiba posibilitatea de a fi audiat cat mai curand posibil. Autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa retraga sau sa modifice masurile luate daca operatorul economic demonstreaza ca a luat masuri efective.

Daca neconformitatea nu se limiteaza la teritoriul national, autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa informeze Comisia si celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluarii conformitatii, la masurile necesare asteptate din partea operatorului economic sau cu privire la masurile adoptate.In cazul unui risc grav, autoritatile de supraveghere a pietei informeaza Comisia prin sistemul RAPEX cu privire la orice masura voluntara sau obligatorie in conformitate cu procedura mentionata la articolul 22 din regulament si/sau la articolul 12 din DSGP. Daca produsele nu prezinta un risc grav, Comisia si celelalte state membre vor fi informate prin intermediul sistemelor de gestionare a informatiei mentionate la articolul 23 din regulament si/sau la articolul 11 din DSGP. Autoritatile de supraveghere a pietei trebuie sa verifice daca au fost luate masuri corective adecvate. In caz contrar, acestea adopta masuri provizorii adecvate si informeaza Comisia si celelalte state membre cu privire la acest aspect, in conformitate cu procedurile descrise mai sus.

Pentru a consolida eficacitatea operatiunii de supraveghere a pietei initiate de statul membru notificator, celelalte state membre sunt chemate sa actioneze pe baza notificarii in cauza, verificand daca acelasi produs a fost pus la dispozitie pe teritoriul lor si adoptand masurile adecvate. Acestea trebuie sa informeze Comisia si celelalte state membre cu privire la acest aspect, in conformitate cu procedurile aplicate pentru notificarea initiala.

In temeiul legislatiei de armonizare a Uniunii aliniate la Decizia nr. 768/2008/CE, in cazul in care Comisia si celelal testate membre nu prezinta nicio obiectie intr-un anumit termen, masurile restrictive sunt considerate justificate si trebuie sa fie adoptate fara intarziere de statele membre. In caz de neconformitate cauzata de unele lacune in standardele armonizate, Comisia informeaza organismele de standardizare in cauza si aduce problema in atentia comitetului instituit in temeiul articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012. Avand in vedere avizul comitetului, Comisia poate decide: (a) sa mentina trimiterile la standardele armonizate din Jurnalul Oficial; (b) sa mentina cu restrictii trimiterile la standardele armonizate din Jurnalul Oficial; (c) sa retraga trimiterile la standardele armonizate din Jurnalul Oficial. De asemenea, Comisia informeaza organizatiile europene de standardizare in cauza si, daca este necesar, solicita reexaminarea standardelor armonizate in cauza.

In cazul in care se ridica obiectii, se aplica mecanismul de salvgardare.In sectiunile 7.5.1 si 7.5.2, sunt prevazute informatii suplimentare privind procedura care permite statelor membre safaca schimb de informatii referitoare la masurile adoptate in legatura cu produsele care prezinta un risc si, daca estecazul, pentru evaluarea lor de catre Comisia Europeana.

7.4.5. MĂSURI CORECTIVE – INTERDICTII – RETRAGERI – RECHEMĂRI

In conformitate cu legislatia de armonizare a Uniunii, statele membre sunt obligate sa se asigure ca produsele sunt puse la dispozitie pe piata numai daca sunt conforme cu cerintele aplicabile. Acestea din urma includ atat cerintele esentiale, cat si o serie de cerinte administrative si formale. In cazul in care autoritatile nationale competente descopera ca un produs nu este in conformitate cu dispozitiile aplicabile din legislatia de armonizare a Uniunii, ele trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca produsul este adus conformitate sau este retras de pe piata.

Masurile corective depind de risc sau de gradul de neconformitate si, prin urmare, trebuie sa fie in conformitate cu principiul proportionalitatii. Neconformitatea cu cerintele esentiale trebuie considerata o neconformitate substantiala, deoarece acest lucru poate face ca produsul sa prezinte un risc potential sau real pentru sanatatea si siguranta persoanelor sau pentru orice alt aspect legat de interesul public. In cazul unui risc grav, articolul 20 din Regulamentul(CE) nr. 765/2008 stabileste necesitatea de a interzice ca produsele sa fie puse la dispozitie pe piata, de a le retrage sau de a le rechema.

Faptul ca un produs acoperit de legislatia de armonizare a Uniunii nu poarta marcajul CE poate indica ca produsul nu este conform cu cerintele esentiale sau ca procedura de evaluare a conformitatii nu a fost aplicata si ca, in consecinta, produsul poate sa afecteze sanatatea si siguranta persoanelor sau sa afecteze alte interese publice protejate de legislatie. Numai in cazul in care, ca urmare a unor inspectii suplimentare, produsul se dovedeste a fi conform cu cerintele esentiale, absenta marcajului CE trebuie considerata drept neconformitate formala (cu alte cuvinte, produsul nu prezinta riscuri).

Cu exceptia cazului in care exista motive sa se creada ca produsul prezinta un risc, exista cazuri in care neconformitatea cu o serie de cerinte administrative sau formale este definita ca neconformitate formala de legislatia de armonizarea Uniunii. Este cazul aplicarii incorecte a marcajului CE din punctul de vedere, de exemplu, al conceperii, al dimensiunii, al vizibilitatii, al caracterului indelebil sau al lizibilitatii, acestea putand fi de obicei considerate neconformitati formale. Printre exemplele de neconformitate formala tipica s-ar putea numara si situatiile in care alte marcaje de conformitateprevazute de legislatia de armonizare a Uniunii sunt aplicate incorect sau atunci cand o declaratie de conformitate UE nu poate fi furnizata imediat sau nu insoteste produsul daca acest lucru este obligatoriu sau cerinta de a anexa alte informatii prevazute in legislatia sectoriala de armonizare a Uniunii nu este indeplinita integral sau, dupa caz, atunci cand numarul de identificare al organismului notificat nu a fost aplicat marcajului CE.

Respectarea conformitatii poate fi obtinuta prin impunerea obligatiei de a lua masurile necesare producatorului, reprezentantului autorizat al acestuia sau oricarei alte persoane responsabile (importatori, distribuitori). De asemenea, se poate considera actiune corectiva si luarea masurilor necesare (de exemplu, daca produsul este modificat sau retras de pe piata), fie ca urmare a consultarilor realizate de autoritatea de supraveghere a pietei, fie ca urmare a avertismentelor oficiale sau neoficiale. In toate cazurile, autoritatea de supraveghere a pietei trebuie sa stabileasca masuri suplimentare pentru a garanta respectarea conformitatii. „Orientarile pentru intreprinderi in vederea gestionarii rechemarilor de produse si a altor actiuni corective”, elaborate de PROSAFE (278), au fost concepute pentru a sprijini intreprinderile in a asigura, atunci cand este necesar, luarea masurilor corective si efectuarea monitorizarii corespunzatoare, dupa ce produsul a fost introdus pe piata UE sau atunci cand el provine din tari terte.

Orice masura care are scopul de a interzice sau de a limita introducerea pe piata poate fi aplicata, intr-o prima etapa, cu titlu temporar pentru ca autoritatea de supraveghere a pietei sa poata obtine dovezi suficiente in ceea ce priveste riscul sau orice alta neconformitate substantiala a produsului.

In cazul doar al neconformitatii formale (fara existenta unor riscuri), autoritatea de supraveghere a pietei ar trebui, mai intai, sa impuna producatorului sau reprezentantului autorizat al acestuia sa procedeze astfel incat produsul destinat a fiind introdus pe piata si, daca este cazul, produsul deja introdus pe piata sa fie conform cu dispozitiile aplicabile si sa puna capat incalcarii dispozitiilor intr-o perioada de timp rezonabila. Daca nu obtine niciun rezultat, autoritatea desupraveghere a pietei trebuie, in ultima instanta, sa adopte alte masuri pentru a limita sau a interzice introducerea pe piata a produsului si, daca este necesar, sa se asigure, de asemenea, ca produsul este retras sau rechemat de pe piata.

In cazul in care autoritatile nationale de supraveghere a pietei decid sa limiteze sau sa interzica introducerea pe piata sau punerea in functiune, sa retraga sau sa recheme produse de pe piata, acestea trebuie sa furnizeze motivele exacte pe care si-au fondat decizia. Partea interesata – in special producatorul sau reprezentantul autorizat stabilit in Uniune – trebuie sa fie notificata. De asemenea, aceasta trebuie sa fie informata cu privire la caile de atac disponibile in temeiul legislatiei nationale in vigoare in statul membru in cauza si la termenele prevazute pentru astfel de cai de atac (279).

Cu exceptia cazului in care exista o urgenta (de exemplu, daca produsul prezinta un risc grav), producatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit in Uniune trebuie sa aiba posibilitatea de a fi consultat inainte ca autoritatea competenta sa ia masuri care vizeaza limitarea liberei circulatii a produselor. In practica, faptul de a-i acorda produca­torului sau reprezentantului sau autorizat posibilitatea de a reactiona trebuie sa fie considerata o masura suficienta (280). Cu toate acestea, lipsa de reactie a producatorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia nu trebuie sa intarzie procedura.

Decizia de a limita libera circulatie a unui produs care poarta marcajul CE in cazul neconformitatii cu cerintele esentiale declanseaza, in general, procedura privind clauza de salvgardare. Procedura are scopul de a permite Comisiei sa mentina o vedere de ansamblu asupra acestor masuri, sa determine daca acestea sunt sau nu justificate si sa se asigure ca toate statele membre adopta masuri similare in ceea ce priveste aceleasi produse. Un producator, reprezentantul autorizat al acestuia sau orice alt operator economic poate considera ca a suferit o pierdere ca urmare a unei masuri nationale inadecvate care a limitat libera circulatie a unui produs. In acest caz, la incheierea procedurii privind clauza de salvgardare, atunci cand masura nationala este considerata nejustificata, acesta poate avea dreptul de a solicita despagubiri de la autoritatile aflate in jurisdictia statului membru care a initiat procedura si, in consecinta, de la Comisie. Acest lucru poate ridica problema daca situatia ar putea justifica deschiderea unei proceduri judiciare de raspundere civila pentru punerea in aplicare incorecta a legislatiei UE.

7.4.6. SANCTIUNI

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 prevede ca statele membre sa garanteze punerea corecta in aplicare a dispozitiilor sale si sa ia masurile corespunzatoare in cazul incalcarii acestora. Regulamentul impune ca sanctiunile sa fie proportionale cu gravitatea incalcarii si sa reprezinte o masura eficienta de descurajare a abuzurilor.

Statelor membre le revine sarcina de a stabili si de a pune in aplicare mecanismul destinat aplicarii dispozitiilor regulamentului pe teritoriul lor. In conformitate cu articolul 41 din regulament, „aceste sanctiuni trebuie sa fie eficiente, proportionale si cu efect de descurajare si pot fi mai severe in cazul in care operatorul economic respectiv a comis anterior o incalcare similara”.

Mai mult, legislatia UE de armonizare a Uniunii aliniata la Decizia nr. 768/2008/CE include, de asemenea, o dispozitie care obliga statele membre sa stabileasca sanctiuni pentru incalcarea de catre operatorii economici a respectivei legislatii.

Sanctiunile sunt impuse sub forma unor amenzi, a caror valoare variaza in functie de statul membru. De asemenea, acestea pot include sanctiuni penale, in cazul unor incalcari mai grave.

Instrumentele juridice cele mai frecvente care prevad sanctiuni sunt actele legislative cu privire la securitatea generala a produselor si/sau textele legislative sectoriale specifice. Cu toate acestea, in unele state membre, sunt prevazute sanctiuni in actele privind marcajul CE, in codul vamal sau in actele privind sistemul de evaluare a conformitatii.

NOTE:

(272) O lista a autoritatilor de supraveghere a pietei, desemnate de statele membre, poate fi gasita la adresa: http://ec.europa.eu/growth/singlemarket/goods/building-blocks/market-surveillance/organisation/index_en.htm.

(273) O dispozitie similara se regaseste in Directiva privind siguranta generala a produselor.

(274) Programele publice de supraveghere a pietei la nivel national pot fi consultate la adresa: http://ec.europa.eu/growth/single-market/goods/building-blocks/market-surveillance/organisation/index_en.htm.

(275) Reexaminarile si evaluarile nationale se regasesc la adresa: http://ec.europa.eu/growth/single-market/goods/building-blocks/marketsurveillance/organisation/index_en.htm.

(276) A se vedea Directiva privind siguranta generala a produselor, considerentele 24 si 35 si articolul 16; a se vedea, de asemenea, articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(277) A se vedea orientarile privind sistemul de alerta rapida pentru o definitie mai exacta a conceptelor de „risc” si de „risc grav”.

(278) http://ec.europa.eu/consumers/archive/safety/rapex/docs/corrective_action_guide_march2012.pdf.

(279) A se vedea directivele privind recipientele simple sub presiune, jucariile, echipamentele tehnice, echipamentele individuale de protectie, aparatele de cantarit cu functionare neautomata, dispozitivele medicale implantabile active, aparatele consumatoare de combustibili gazosi, atmosferele explozive, dispozitivele medicale, ambarcatiunile de agrement, ascensoarele, aparatele de racire, echipamentele subpresiune, cerintele in materie de proiectare ecologica aplicabile produselor consumatoare de energie si dispozitivele medicale pentrudiagnostic in vitro.

(280) O dispozitie explicita in materie de consultare este prevazuta la articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, precum si in directivele privind dispozitivele medicale si dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro.

 

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea in aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)