Standarde ISO

Ghidul ISO/CEI 2: 1996 defineste standardul ca fiind un document, stabilit prin consens si aprobat de catre un organism recunoscut, care asigura, pentru uz comun si in mod repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obtine gradul optim de ordine intr-un anumit context.

Standardul ISO este un document emis de organizatia internationala ISO, in care sunt precizate cerinte, specificatii, linii directoare si caracteristici ce se pot utiliza pentru a se asigura faptul ca materialele, produsele, procesele si serviciile corespund scopului lor final.

Continutul unui standard

Standardele ISO variaza ca şi caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele tehnice, economice şi sociale ale activitaţii umane şi încheind cu toate disciplinele de baza cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.

• Sunt coerente şi consecvente : standardele ISO sunt elaborate de catre comitetele tehnice care sunt coordonate de catre un organism specializat şi asigura depaşirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate şi diferite politici comerciale;
• Rezulta din participare : standardele ISO reflecta rezultatele activitaţii desfaşurate în comun ce implica toate parţile competente şi sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate partile interesate: producatori, utilizatori, laboratoare, autoritaţi, consumatori etc.
• Sunt procese active : standardele ISO se bazeaza pe experienţa reala şi conduc la rezultate materiale în practica (produse – atât bunurile, cât şi serviciile, metodele de încercare etc.); ele stabilesc un compromis între cele mai ridicate nivele de progres şi constrângerile economice ale timpului;
• Sunt actualizate : standardele ISO sunt revizuite periodic sau dupa cum dicteaza circumstanţele pentru a le asigura actualitatea şi, de aceea, evolueaza împreuna cu progresul social şi tehnologic;
• Au statut de referinţe în contracte comerciale şi în instanţa în cazul unei dispute;
• Au recunoaştere naţionala sau internaţionala : standardele ISO sunt documente care sunt recunoscute ca valabile la nivel naţional, regional sau internaţional, dupa caz;
• Sunt disponibile pentru oricine : standardele ISO pot fi consultate şi achiziţionate fara restricţie.

Ca regula generala, standardele ISO nu sunt obligatorii, acestea având o aplicare voluntara.
În anumite cazuri, implementarea ISO poate fi obligatorie (cum ar fi în domeniile legate de securitate, instalaţii electrice sau în contracte publice).

Rolul standardelor ISO

Un standard ISO este un document de referinţa folosit, în special, în contextul contractelor publice sau în cadrul comerţului internaţional, pe care se bazeaza majoritatea contractelor comerciale.
Standardele ISO sunt folosite ca şi referinţa indiscutabila ce simplifica şi clarifica relaţiile comerciale dintre partenerii economici.
Standardele sunt documente care se folosesc din ce în ce mai mult în jurisprudenţa.

Pentru factorii economici, standardele sunt:

• Un factor de raţionalizare a producţiei : standardul ISO face posibila stapânirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisface clientul, pentru a valida metodele de fabricaţie, pentru creşterea productivitaţii, dând un sentiment de securitate;
• Un factor de clarificare a tranzacţiilor : în faţa unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existenţa sistemelor de referinţa faciliteaza o mai buna evaluare a ofertelor şi reducerea incertitudinilor, ajuta la definirea necesitaţilor, optimizeaza relaţiile cu furnizorii, elimina necesitatea unor încercari suplimentare;
• Un factor de inovare şi dezvoltare a produselor : participarea la activitatea de standardizare favorizeaza anticiparea şi prin aceasta asigura progresul simultan al produselor. Standardele au un rol favorabil în inovare datorita transferului de cunoştinţe;
• Un factor de transfer al noilor tehnologii: standardizarea faciliteaza şi accelereaza transferul de tehnologie în domeniile care sunt esenţiale atât pentru companii, cât şi pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare, biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere – CIM etc.)
• Un factor pentru selectarea strategica a companiilor: participarea la standardizare înseamna introducerea soluţiilor adaptate la competenţa unei companii şi echiparea acelei companii pentru a putea concura într-un mediu economic competitiv. Asta înseamna sa acţionezi în spiritul standardizarii, nu sa suporţi costurile.

Tipuri de standarde

Se pot menţiona patru tipuri mari de standarde:

• Standarde de prescripţii fundamentale care se refera la terminologie, metrologie, convenţii, semne şi simboluri etc.
• Standarde pentru metode de încercare şi pentru analiza care masoara caracteristicile;
• Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standard de produs) sau a unei specificaţii pentru un serviciu (standarde pentru activitaţi de servicii) şi pragurile de performanţa ce trebuie atinse (utilizare adecvata, interfaţa şi interschimbabilitatea, sanatate, securitate, protecţia mediului, contracte standard, documentaţia ce însoţeşte produsele sau serviciile etc.);
• Standarde de organizaţie care se refera la descrierea funcţiilor unei companii şi la relaţiile dintre acestea, cât şi la structurarea activitaţilor (managementul şi asigurarea calitaţii, mentenanţa, analizele de valoare, logistica, managementul calitaţii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul producţiei etc.)

Ciclul de viaţa

În general, un standard ISO cuprinde şapte etape majore:

1. Identificarea necesitaţilor partenerilor : analiza pe sector a gradului de adecvare şi a fezabilitaţii tehnico-economice a activitaţii normative pe baza a doua întrebari hotarâtoare: Standardul ISO va asigura „un plus” tehnic şi economic în sectorul respectiv ? Exista şi sunt disponibile cunoştinţele necesare pentru elaborarea unui standard?
2. Programarea colectiva: strategie de gândire pe baza necesitaţilor identificate şi a prioritaţilor definite de catre toţi partenerii, apoi luarea deciziei de a se introduce în programul de lucru al organizaţiei implicate;
3. Elaborarea proiectului de standard ISO de catre parţile interesate, reprezentate de experţi (inclusiv producatori, distribuitori, utilizatori, consumatori, administraţie, laboratoare etc., dupa caz), lucrând împreuna în cadrul comitetelor tehnice;
4. Consensul experţilor privind proiectul de standard;
5. Validarea : consultare la nivel internaţional şi/sau naţional, dupa caz, sub forma unei anchete publice ce implica toţi partenerii economici pentru a avea asigurarea ca proiectul de standard este conform interesului general şi nu ridica alte obiecţii majore. Finalizarea textului proiectului de standard;
6. Aprobarea textului pentru a fi publicat ca standard;
7. Revizuirea: aplicarea tuturor standardelor ISO reprezinta obiectul unei evaluari efectuate în mod regulat de catre organismul de standardizare în ceea ce priveşte relevanţa, ceea ce face posibila detectarea la timp a unui standard ce trebuie adaptat la alte necesitaţi. Dupa revizuire, un standard poate fi confirmat fara schimbari, poate merge în continuare la revizuire sau poate fi anulat.

Dreptul de autor şi dreptul de utilizare

Standarde naţionale:

Standardul ISO este o opera colectiva. Includerea unui standard naţional în programul naţional de standardizare şi elaborarea acestuia se face sub autoritatea organismului naţional de standardizare, care îl şi publica. Prin urmare, standardul naţional este o opera protejata înca din faza de proiect, dreptul de autor aparţinând organismului naţional de standardizare.

Standarde internaţionale:

Din faza de proiect în cadrul comitetului tehnic, standardele internaţionale sunt protejate prin drept de autor, aparţinând organismelor internaţionale de standardizare (ISO, CEI). Exploatarea drepturilor de autor este în mod automat transferata catre organismele naţionale de standardizare, membre ale ISO şi CEI, pentru elaborarea standardelor naţionale. Organismul naţional de standardizare este obligat sa ia toate masurile care se impun pentru a asigura protecţia proprietaţii intelectuale a ISO şi CEI pe teritoriul naţional. Fiecare proiect de standard internaţional şi fiecare standard internaţional publicat poarta menţiunea de exploatare a drepturilor de autor, constând în simbolul internaţional al dreptului de autor, numele editorului şi anul publicarii.

Reproducerea standardelor ISO

Standardul ISO nu poate fi copiat, reprodus electronic sau transmis, în tot sau în parte, sub orice forma şi prin orice mijloace, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere şi microfilm, fara acordul scris al organismului naţional sau internaţional de standardizare în cauza, decât daca nu este prevazut altfel.