3.6. UTILIZATORUL FINAL

3.6. UTILIZATORUL FINAL

 

— Spre deosebire de operatorii economici, utilizatorii finali nu sunt definiți în legislația de armonizare a Uniunii și nu sunt supuși vreunor obligații.

— Numeroase produse care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii privind produsele sunt utilizate la locul de muncă și, prin urmare, intră sub incidența legislației Uniunii cu privire la securitatea la locul de muncă.

Legislația de armonizare a Uniunii nu creează, în cadrul domeniului său de aplicare, obligații pentru utilizatorii finali (149). Acest lucru este valabil chiar și în cazul în care operatorii economici responsabili nu se află pe teritoriul UE (de exemplu, în contextul produselor vândute online). În consecință, termenul nu este definit în această legislație. Este cert, totuși, că termenul de utilizator se referă atât la utilizatorii profesionali, cât și la consumatori. Conceptul de„utilizare finală” de către un utilizator profesional sau un consumator este legat intrinsec de conceptul de „utilizare prevăzută” (150).

Numeroase produse vizate de legislația de armonizare a Uniunii sunt utilizate la locul de muncă. În temeiul dispozițiilor legislative bazate pe articolul 153 din TFUE, angajatorii au obligații cu privire la utilizarea echipamentelor de muncă de către lucrători la locul de muncă. Un angajator este o persoană fizică sau juridică ce are un raport de muncă cu un lucrător (însemnând orice persoană angajată de un angajator) și care își asumă răspunderea pentru întreprindere sau unitate.

În conformitate cu Directiva privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă (Directiva 2009/104/CE), angajatorul este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că echipamentele de muncă (de exemplu, echipamentele tehnice și aparatele) puse la dispoziția lucrătorilor sunt adaptate pentru munca prestată și pot fi folosite de lucrători fără ca acestea să le afecteze securitatea sau sănătatea. Angajatorul poate obține sau utiliza doar echipamente de muncă conforme cu dispozițiile legislației aplicabile la momentul primei lor utilizări sau, dacă nicio altă legislație nu este aplicabilă sau se aplică numai parțial, cu cerințele minime prevăzute în anexa I la Directiva 2009/104/CE. De asemenea, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentrua se asigura că echipamentele de muncă sunt menținute la acest nivel. Mai mult, angajatorul are obligația de a le furniza lucrătorilor informații și formare cu privire la utilizarea echipamentelor de muncă.

În conformitate cu Directiva privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă (Directiva 89/656/CEE), astfel de echipamente trebuie să fie conforme cu dispozițiile aplicabile ale Uniunii privind proiectarea și fabricarea în ceea ce privește sănătatea și securitatea (și anume, actul de armonizare al Uniunii referitor la echipamentele individuale de protecție). Mai mult, echipamentul trebuie să fie adecvat pentru riscul avut în vedere, să corespundă condițiilor existente la locul de muncă, să țină cont de cerințele ergonomice și de starea de sănătate a lucrătorului, să se potrivească purtătorului și să fie compatibil atunci când mai multe echipamente trebuie să fie utilizate simultan. Înainte de a alege un echipament individual de protecție, angajatorul trebuie să stabilească dacă acesta corespunde cerințelor.

În conformitate cu Directiva privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor (Directiva90/270/CEE), angajatorii au obligația să efectueze analiza stațiilor de lucru pentru a evalua condițiile de securitate și sănătate, în special cu privire la posibilele riscuri pentru vedere, problemele fizice și problemele de solicitare mentală. Directiva stabilește, de asemenea, cerințele minime cu privire la monitoare și alte echipamente.

În conformitate cu Directiva privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (Directiva 89/391/CEE), fiecărui lucrător îi revine obligația generală de a avea grijă, în măsura posibilului, de securitatea și sănătatea sa, precum și de cea a altor persoane care pot fi afectate de acțiunile sale la locul de muncă. În conformitate cu formarea și cu instrucțiunile primite de la angajator, lucrătorii trebuie, de exemplu, să utilizeze corect mașinile, aparatele și alte mijloace de producție, precum și echipamentul individual de protecție.

Directivele 89/391/CEE, 2009/104/CE, 89/656/CEE și 90/270/CEE stabilesc cerințe minime. Prin urmare, statele membre pot adopta sau menține dispoziții mai stricte, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu TFUE. În același timp, trebuie să fie respectate dispozițiile legislației de armonizare a Uniunii și, prin urmare, dispozițiile naționale suplimentare nu pot nici să impună modificarea unui produs care intră în domeniul de aplicare al unui act de armonizare al Uniunii, nici să aibă un impact asupra condițiilor de punere la dispoziție pe piață a unor astfel de produse.

NOTE:

(149) Cu toate acestea, Directiva 2013/53/UE privind ambarcațiunile de agrement impune obligații importatorilor privați.

(150) În ceea ce privește conceptul de „utilizare prevăzută”, a se vedea secțiunea 2.7. de mai sus.

Sursa: „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (http://ec.europa.eu)