Ce inseamna „ACREDITARE” conform legii

Extras din REGULAMENTUL (CE) NR. 765/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI
din 9 iulie 2008 de stabilire a cerintelor de acreditare si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93

Articolul 2 Definitii

In sensul prezentului regulament se aplica urmatoarele definitii:

10. „acreditare” inseamna o atestare de catre un organism national de acreditare a faptului ca un organism de evaluare a conformitatii indeplineste cerintele stabilite prin standarde armonizate, si, dupa caz, orice alte cerinte suplimentare, inclusiv cele stabilite in cadrul schemelor sectoriale relevante, pentru realizarea activitatilor specifice de evaluare a conformitatii;

CAPITOLUL II ACREDITAREA

Articolul 3

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplica acreditarii, utilizata cu titlu obligatoriu sau voluntar, referitoare la evaluarea conformitatii, indiferent daca aceasta evaluare este obligatorie sau nu si indiferent de statutul juridic al organismului care realizeaza activitatea de acreditare.

Principii generale

(1) Fiecare stat membru numeste un singur organism national de acreditare.

(2) Daca un stat membru nu considera ca fiind justificat sau durabil din punct de vedere economic faptul de a dispune de un organism national de acreditare sau de a furniza anumite servicii de acreditare, acesta recurge, in masura posibilului, la organismul de acreditare al unui alt stat membru.

(3) Statele membre informeaza Comisia si celelalte state membre atunci cand, in conformitate cu alineatul (2), recurg la organismul national de acreditare al unui alt stat membru.

(4) Pe baza informatiilor mentionate la alineatul (3) si la articolul 12, Comisia elaboreaza si actualizeaza lista organismelor nationale de acreditare pe care o pune la dispozitia publicului.

(5) In cazul in care acreditarea nu este realizata direct de autoritatile publice, un stat membru incredinteaza organismului sau national de acreditare activitatea de acreditare, ca activitate de autoritate publica, si ii confera recunoastere oficiala.

(6) Sarcinile si responsabilitatile organismului national de acreditare se disting clar de cele ale altor autoritati nationale.

(7) Organismul national de acreditare functioneaza pe o baza nonprofit.

(8) Organismul national de acreditare nu ofera sau furnizeaza nicio activitate sau serviciu asigurat de organismele de evaluare a conformitatii, nici nu furnizeaza servicii de consultanta, nu detine actiuni sau nu are alt gen de interese financiare sau administrative intr-un organism de evaluare a conformitatii.

(9) Fiecare stat membru se asigura ca organismul sau national de acreditare dispune de resurse financiare si de personal corespunzatoare pentru indeplinirea adecvata a sarcinilor sale, inclusiv pentru indeplinirea sarcinilor speciale, precum activitatile de cooperare legate de acreditarea europeana si internationala si activitatile necesare sprijinirii politicii publice si care nu sunt autofinantate.

(10) Organismul national de acreditare este membru al organismului recunoscut in temeiul articolului 14.

(11) Organismele nationale de acreditare infiinteaza si mentin structuri adecvate pentru garantarea participarii efective si echilibrate a tuturor partilor interesate atat in cadrul organizatiilor proprii, cat si in cadrul organismului recunoscut in temeiul articolului 14.

Articolul 5

Activitatea de acreditare

(1) Atunci cand un organism de evaluare a conformitatii solicita acest lucru, organismele nationale de acreditare evalueaza daca organismul de evaluare a conformitatii este competent sa realizeze o activitate specifica de evaluare a conformitatii. In cazul in care se constata ca organismul national de acreditare este competent, acesta emite un certificat de acreditare in acest sens.

(2) In cazul in care un stat membru hotaraste sa nu se foloseasca de acreditare, acesta furnizeaza Comisiei si celorlalte state membre toate dovezile documentare necesare pentru verificarea competentei organismelor de evaluare a conformitatii pe care le selecteaza pentru punerea in aplicare a legislatiei comunitare de armonizare in cauza.

(3) Organismele nationale de acreditare monitorizeaza organismele de evaluare a conformitatii pentru care au emis un certificat de acreditare.

(4) In cazul in care un organism national de acreditare constata ca un organism de evaluare a conformitatii care a primit un certificat de acreditare nu mai este competent sa realizeze o activitate specifica de evaluare a conformitatii sau a comis o incalcare grava a obligatiilor sale, organismul national de acreditare in cauza ia toate masurile adecvate, intr-un interval de timp rezonabil, pentru a restrictiona, suspenda sau retrage certificatul de acreditare al acestuia.

(5) Statele membre instituie proceduri pentru solutionarea cailor de atac, inclusiv, dupa caz, a cailor de atac judiciare impotriva deciziilor de acreditare sau a absentei acestora.

Articolul 6

Principiul neconcurentei

(1) Organismele nationale de acreditare nu intra in concurenta cu organismele de evaluare a conformitatii.

(2) Organismele nationale de acreditare nu intra in concurenta cu alte organisme nationale de acreditare.

(3) Organismele nationale de acreditare sunt autorizate sa activeze la nivel transfrontalier, pe teritoriul unui alt stat membru, fie la cererea unui organism de evaluare a conformitatii in circumstantele precizate la articolul 7 alineatul (1), fie, in cazul in care li se solicita acest lucru de catre un organism national de acreditare, in conformitate cu articolul 7 alineatul (3), in cooperare cu organismul national de acreditare al statului membru respectiv.

Articolul 7

Acreditarea transfrontaliera

(1) In cazul in care un organism de evaluare a conformitatii solicita acreditarea, acesta se adreseaza organismului national de acreditare al statului membru in care este stabilit sau organismului national de acreditare la care respectivul stat membru a recurs, in conformitate cu articolul 4 alineatul (2). Cu toate acestea, un organism de evaluare a conformitatii poate solicita acreditarea de catre un organism national de acreditare diferit de cele mentionate in primul paragraf intr-una dintre situatiile urmatoare:

(a) cand statul membru in care acesta este stabilit a decis sa nu instituie un organism national de acreditare si nu a recurs la organismul national de acreditare al altui stat membru in conformitate cu articolul 4 alineatul (2);

(b) cand organismele nationale de acreditare mentionate in primul paragraf nu efectueaza acreditarea in legatura cu activitatile de evaluare a conformitatii pentru care este solicitata acreditarea;

(c) cand organismele nationale de acreditare mentionate in primul paragraf nu au fost supuse cu succes la evaluarea la nivel de omologi, in temeiul articolului 10 in legatura cu activitatile de evaluare a conformitatii pentru care este solicitata acreditarea.

(2) In cazul in care un organism national de acreditare primeste o cerere in temeiul alineatului (1) litera (b) sau (c), acesta informeaza organismul national de acreditare al statului membru in care este stabilit organismul de evaluare a conformitatii care adreseaza cererea. In asemenea cazuri, organismul national de acreditare al statului membru in care este stabilit organismul de evaluare a conformitatii solicitant poate participa in calitate de observator.

(3) Un organism national de acreditare poate solicita unui alt organism national de acreditare sa realizeze o parte din activitatea de evaluare. In acest caz, certificatul de acreditare se elibereaza de catre organismul solicitant.

Articolul 14

Infrastructura europeana de acreditare

(1) Dupa consultarea statelor membre, Comisia recunoaste un organism care indeplineste cerintele prevazute in anexa I la prezentul regulament.

(2) Un organism care urmeaza sa fie recunoscut in conformitate cu alineatul (1) incheie un acord cu Comisia. Acordul in cauza prevede, printre altele, sarcinile detaliate ale organismului, dispozitii privind finantarea si dispozitii privind supravegherea acestuia. Atat Comisia, cat si organismul pot inceta acordul fara a invoca un motiv la sfarsitul unei perioade de preaviz rezonabile, care urmeaza a fi definita in acord.

(3) Comisia si organismul fac public acordul in cauza.

(4) Comisia comunica statelor membre si organismelor nationale de acreditare recunoasterea unui organism in conformitate cu alineatul (1).

(5) Comisia nu poate recunoaste mai mult de un organism o data.

(6) Primul organism recunoscut in temeiul prezentului regulament este Cooperarea Europeana pentru Acreditare (EA), cu conditia ca acesta sa incheie un acord in conformitate cu alineatul (2).”